Eram, undeva într-un loc necunoscut mie,foarte agitată, încercând să aflu unde va avea loc (totuși!) Marea Finală. Trebuia să-mi recuperez geanta care rămăsese undeva după o ușă blocată, dar eu o voiam pentru ca îmi era indispensabilă (de parcă în geanta aia era Premiul! :)))))) ). Căutam omul care ar putea debloca ușa, dar era undeva unde se putea ajunge cu liftul și…ce să vezi???…liftul era blocat. Am vrut să merg pe scări, dar era o barieră și tipii de acolo renovau și reparau conducte în plin sezon. Renunț lageantă și zic să caut mai bine un om care să mă duca la eveniment. O zăresc pe Mirela care încolona colegii și o aud strigând „Hai, Gulerissima, că începe!„. Ei erau, ca de obicei (!), contra cronometru, eu, nu chiar ca de obicei, mă mișcam mai lent și, ca și când toate astea n-ar fi fost de ajuns, m-am mai si întâlnit cu o persoană foarte cunoscută, dar care, în acel moment, nu-mi era cu nimic de folos. Aflu, în cele din urmă, cum pot ajunge în locul muuult căutat și, tocmai când să urc în autocarul (!!!?) cu care trebuia să ajung acolo, o întâlnesc pe Simona Gherghe care mă tratează cu aroganță…Ăsta a fost coșmarul nopții trecute! 🙂

Știu unde va fi Marea Finală, locul îmi este fooooarte cunoscut (de vreo 8 ani încoace). Beau o cafea și ma grăbesc să ajung acolo! Nu cu liftul, nu cu autocarul, ci pe un drum lin pe care îl doresc, din tot sufletul, tuturor celor care sunt implicați în M.P.F.M.

Un drum lin in viață, plin de realizări și fericire le doresc și maratoniștilor care vor trece linia de sosire după un an cu de toate. colajsinev eu eu1 eu2