Pe Emilia am descoperit-o intr-o dupa amiaza atipica de sambata cand, in loc sa fiu, conform obiceiului, pe care il am de vreo opt ani incoace, intr-o regie, cu niste casti pe urechi, concentrata la maximum la ceea ce spun vreo douazeci de oameni, eventual patru- cinci simultan, m-am trezit in Centrul Vechi de nici nu stiam ce ar trebui sa fac cu pasii mei si nici cu soarele coplesitor. In strada Franceza, mi-a atras atentia Emilia si mi-am dat seama ca e salvarea mea in acea zi. M-am asezat, am comandat, am remarcat un ospatar politicos, dar ceea ce am primit m-a cucerit definitiv. Am incercat sa-mi revin, gandindu-ma ca, la urma urmei, este vorba doar de o inghetata si probabil gustul ei este dat de prima mea sambata libera de dupa nu stiu cat timp. Tocmai de aceea am decis sa revin intr-o zi obisnuita. Si am revenit. Si a avut aceeasi savoare. Si era, din nou,multa lume iar ospatarul era la fel de politicos. Este greu sa alegi ceva, dar merita descoperita fiecare aroma in parte, fie ca-i inghetata, fie ca-i prajitura. Dupa o zi obositoare de munca, sigur e cel mai bun rasfat. Mergi in strada Franceza nr.38-42 la Emilia. Ajung si eu imediat! https://www.facebook.com/cremeriaemilia?fref=ts