Așadar- să se știe că m-am născut.
Culeg pietre de-a lungul unul râu
și în urma mea se ridică arbori
prinși în cuie de cuvinte.
Cineva îmi spune: „Ajunge. Tălpile tale,
pentru a putea respira tăcerea poemelor,
au nevoie de odihnă.„
Mă sprijină doar un fluture
cu sămânța victoriei în el.
Güler Bolat
(din ciclul: „Că nu e om să nu fi scris o poezie / Măcar o dată, doar o dată-n viaţa lui”. )

Vă doresc un minunat sfârșit de săptămână!



















































Răspunde-i lui Macrina Anulează răspunsul