Pentru că unele seriale au închis sezonul mai devreme iar altele vor începe filmările în vară, aduc aici conținutul unui live care a avut loc de Ziua Internațională a Teatrului unde Elçin Sangu a vorbit şi despre condițiile în care se desfășoară activitatea din platourile de filmare, aceasta considerându-le neeligibile chiar și pentru vremuri obișnuite, cu atât mai mult în vreme de pandemie.

Actrița a stat de vorbă cu Sercan Gidişoğlu, Secretar General al Sindicatului Actorilor.

Iată dialogul!

S.G. – Voi sta de vorbă cu o invitată pe care o așteptați cu nerăbdare. Elçin Sangu. Va trimite cererea și va fi alături de noi. Verific să văd dacă Elçin este aici. Se pare că nu a venit încă. Probabil că o vom vedea în curând. Să vedem. Elçin este așteptată. Știu că o așteptați cu mare interes. Elçin Sangu, bine ai venit!

E.S.- Vă salut pe toți. Sunt aici cu toată insuficiența tehnică. Atât cât se poate. Ne vom descurca.

S.G.- Îțı mulțumim foarte mult. Înainte de toate, te felicităm și pe tine cu prilejul zilei de 27 Martie.

E.S.- Felicitări tuturor de Ziua Internațională a Teatrului.

S.G.- Publicul larg te cunoaște mai mult de pe ecrane, dar tu ai legătură și cu arta scenică.

Știm acest lucru. De 27 Martie aveai o rutină? Obișnuiai să faci ceva anume? Ce făceai în această zi? Cum e să fii, de această dată, acasă? Ce sentiment nutrești? Aceasta să fie prima mea întrebare.

E.S.- Punctul meu de plecare a fost teatrul. De fapt, eu am absolvit Opera. Nu e teatru, dar este o altă ramură artistică și una grea. De acolo provin, apoi am făcut teatru și mai apoi actorie de serial. Nu exista o rutină de Ziua Teatrului, pe cât posibil, încercam să merg la reprezentații de teatru, nimic altceva.

S.G.- De această dată, reprezentațiile s-au anulat, iar tu ai avut o experiență în acest sens. Draga noastră președintă (Demet Akbağ), un reputat membru al sindicatului nostru, Haluk Bilginer, un actor care ne este foarte drag, Alican Yücesoy, Fırat Danış, pe care, de asemenea, îl îndrăgim foarte mult și tu, în rol principal, aveți filmul lui Ezel Akay „9.kere Leyla/De 9 ori Leyla„ care trebuia să fie în cinematografe. Chiar îți voi povesti ceva. Cu o zi înainte de comunicarea cazului, am avut ședință la sindicatul nostru și, când ne-am luat rămas bun, doamna Demet ne-a spus „Vă aștept duminică,la gală, copii.„, dar nu ne-am mai putut vedea. Ce ne poți spune despre aceasta? S-au amânat astfel de evenimente. Poate vrei să ne spui ceva despre film. S-au amânat activitățiile cultural-artistice. Ce ai vrea să ne spui despre acestea?

E.S.- Da, este o situație tristă, dar, deoarece nimic nu este mai important decât sănătatea noastră, deoarece este vorba despre o problemă globală, sperăm să ne revedem sănătoși și să putem urmări toate aceste manifestări. De aceea, nu vom spune că s-a terminat, e de aruncat la gunoi, ci s-a amânat pentru o perioadă.

S.G.- Suntem curioși. Cum este filmul? Ai apucat să-l vezi?

E.S.- Zilele trecute chiar îi spuneam dragei doamne Demet că ar fi fost bine să-l vedem măcar noi pentru că sunt atât de curioasă! Nu am văzut. Doar când m-am dus la studio, pentru dublaj și cântec, am văzut mici părți, dar asta nu înseamnă că poți înțelege filmul. Sunt foarte curioasă și i-am spus doamnei Demet să ni se trimită măcar nouă un link, dar sigur că așa ceva nu este posibil.

S.G.- Da, vom  vedea. Când va fi în cinematografe, vom merge cu toții și îl vom viziona din sală,

E.S.- În zile cu sănătate și, de data aceasta, ținându-ne de mână. Cred că am ajuns să conștientizăm cât de perțioase sunt rutinele noastre. Cel puțin așa am simțit eu. Așa cum a spus și doamna Birce (Akalay), de atâta alergat pentru una și alta, pierdem ce se întâmplă în fața și în jurul nostru. Ne-am întors mai mult în interiorul nostru. O spun, cel puțin, în numele meu. Meditație și altele asemănătoare.

S.G.- Așa este, experimentăm altceva în sector, dar o șansă pentru noi, cei care ne-am putut opri. Ai urmărit și tu, am spus-o și noi în campaniile noastre, încă mai sunt, chiar dacă doar câteva, platouri care continuă filmările și astfel de vești ne întristează pentru că e vorba despre colegii noștri actori, despre staff-ul de angajați de acolo. Tu cunoști bine platourile, Elçin, poți spune opiniei publice de ce este altfel la platouri, de ce este un loc periculos, de ce cerem răspicat să se oprească? Ce gândești în această privință, atât cât poți spune în calitate de actriță?

E.S.- Desigur. Ar fi atât de multe de spus! Înainte de toate, nu doar în vreme de pandemie, ci în vremuri obișnuite, sunt spații care, din punct de vedere al igienei, nu sunt eligibile. Am primit multe reacții pentru un cuvânt folosit anterior, dar conotația nu a fost aceea că aș fi vrut să înjosesc un grup profesional sau să fac o comparație, din punct de vedere al banilor, cu un grup profesional. Cei care au vrut să înțeleagă au înțeles foarte bine ce am vrut să spun. Juridic, noi suntem angajați. Lucrăm în categoria celor angajați. Notorietatea, bani câștigați, pe de o parte, dar noi avem statut de angajați. Condițiile sunt cu adevărat grele, atât pentru cei care vin în vizită, cât și pentru actorii din roluri secundare. Știți cât de implicați sunt în această chestiune actorii rolurilor secundare și ei au de suferit cel mai mult. Cel mai mult suferă echipele. Nesomn, oboseală, căderea sistemului imunitar, hrănirea necorespunzătoare, trei mese pe zi cu sandwich-uri doar pentru a rezolva mai repede ce e de făcut. Nu sunt chestiuni de neglijat, de aceea, e de luat în seamă ceea ce se scrie despre anularea filmărilor. Tu ai scris foarte frumos și am redistribuit. Fac apel la conștiință ca în media, în cele spuse și scrise, să ne gândim la cei care aud și citesc, pentru că ceea ce se scrie în acel ziar, …….. (nu se mai aude)….

S.G.- Da, dragă Elçin, la cele spuse în ultima parte se pare că am avut o problemă de conexiune la internet,dar voi face un rezumat astfel. În ultima parte… Nu e sunet? Să deschid și comentariile, poate și de acolo vine ceva. Ne putem auzi? Atunci facem așa. Elçin, o secundă, îți trimitem o inimă, te iubim și ne luăm rămas bun.

 

elcin