Keremcem este acasă și a dat curs provocării de pe rețelele de socializare cu o fotografie de familie.

Mama (Gülin), tatăl (Cem), sora (Beste) și el, acum și în urmă cu zece ani.

Și îmi amintesc un interviu pe care l-a acordat revistei ELELE.

Întrebat „Cine vă sunt eroii din viața reală? În cine aveți cea mai mare încredere?„, Keremcem răspundea:

  • Sunt unul dintre bărbații norocoși care au soră. Eu sunt cel mai norocos că Beste este sora mea. Și în ea am cea mai mare încredere. Nu am un erou, ci eroi: toată lumea care știe, simte, conștientizează că ceea ce iubește și face constituie motivul pentru care a venit pe lume.

Referitor la eroii din copilărie, acesta spunea:

  • Ca personaj din desenele animate, Red Kit. În afara familiei, am fost cam singuratic în copilăria mea. Eram mai mult eu cu mine însumi, de aceea. Parcă și Red Kit era un pic rușinos ca mine.

 

Dar citesc că a avut un motiv tare serios să renunțe la lecțiile de pian! :)))

http://keremcem07.blogcu.com/keremcemin-hayati/2031019

Tatăl lui, de profesie avocat, dar pasionat de muzică clasică, l-a văzut pe plajă că se joacă cu degetele de la picioare, iar mama, profesoară de desen, a crezut că ar fi bine să-l trimită la pian. Avea doar șase ani. Pentru că lecția de pian era fix când la televizor erau ȘTRUMFII (Șirinler la turci), dragostea pentru pian s-a terminat.

A simțit el că va descoperi chitara!

 

 

Reclame