Can: Surprinzător final, dar a fost un film frumos. Mi-a plăcut.

Sanem:  Da, foarte frumos.

Can: Tu plângi, într-adevăr?

Sanem: Foarte rău s-a terminat! Sfârșitul a fost foarte urât.

Can: Am ceva ce-ți va face bine.

Sanem: Parcă mi-a făcut bine…

Can: Noi să nu facem greșelile lor. Ar fi o prostie. Asta e atenținare…

Sanem: Și eu cred la fel. Ceva fără sens…

Can: S-au despărțit din motive prostești.

Sanem: Telefonul a rămas pe mut.

Sună Ceycey. 50 de apeluri fără răspuns? Doamna Deren a sunat de 30 de ori. Ceycey a sunat de 50!

M-am ars. Trebuie să sun. Chiar trebuie să plec.

Merg să vorbesc de acolo.. Te sună și pe tine? Te sună.

Can: Poftim, Deren. Te înțeleg, dar Ceyda nu spusese că va veni. Ce știu eu…

Voce Deren: Nu mai știu cum să fac de azi dimineață. La urma urmei, femeia e ditamai CEO!

Can: Iar noi suntem o ditamai agenția, Deren. Nu uita.

Voce Deren: Știu. Dar femeia încă așteaptă. Înseamnă că are ceva important de spus.

Ce să fac? Unde ești?

Can: Sunt acasă. Bine, Deren, vin.

Sanem: Vorbesc eu cu tine (lui Ceycey la telefon)

Can: Cred că trebuie să merg la firmă. A început să iasă fum.

Sanem: A luat foc firma?

Can: Nu, le-au luat foc capetele.

Sanem: Aaaa. Eu nu vin la firmă. Nu pot veni cu mine pentru că Ceycey le-a spus că sunt la spital.

Can: Mă aștepți aici până diseară. Și diseară, suntem iar împreună.

Sanem: Diseară? Și diseară?

Can: Da, dar, de data asta, doar noi doi, la casa de la munte.

Sanem: Noapte. La casa de la munte?

Can: Da. Nu se poate?

Sanem: Se poate. Se poate. Trebuie să ies acum. Merg acasă. Vorbesc cu mama.

Can: Să ieșim împreună. Îți rezolvi și tu treburile. Diseară suntem împreună.

Sanem: Bine.

Can: Îți spun ceva. Am o surpriză.

Sanem: Serios?

Can: Da.

Sanem: Iubiții îți fac surprize reciproc.

Reclame