Can: De ce ai adus-o aseară pe Polen la cabană? Eu doar pe tine te-am dus acolo.
Sanem: Știi de ce sunt dezamăgită? Eu am dus-o pe Polen acolo. Ea nu știa de acel loc.
Güliz: Ce tot aberezi, Ceycey?
Ceycey: … Așa i-a dat să mănânce fructele!…
Sanem: Știi că eu îmi imaginez multe. Uneori cred că și domnului Can îi place de mine. Oare e doar ce vreau eu să cred?
Polen: Can e un bărbat foarte ciudat, Sanem.
Sanem: Foarte.
Polen: Nu divugă atât de ușor secretele lui. Le știu doar eu. De aceea, faptul că tu știi locul cabanei, în timp ce eu nu, m-a uimit tare.
Leyla: Am anulat logodna.
Sanem: Am anulat-o.
Güliz: Coleeegi, Sanem s-a despărțit de logodnicul ei!
Can: Ai ceva să-mi spui?
Sanem: Nuu…
Can: Atunci, de ce te tot uiți la mine de azi dimineață?
Sanem: Eu:
Can: Da, tu.
Sanem: Am terminat ce aveam de făcut și priveam în gol. Pe dumneavoastră v-a nimerit privirea?
Can: Da, pe mine s-a nimerit.