Can: Tu și cu Levent te comporți așa?

Ăsta e pachetul? Și cu Levent tot așa te comporți?

Nicio vorbă nu seamănă cu alta, niciun comportament nu seamănă cu altul.

Ba așa, ba așa. Ești imposibilă!

Sanem: De ce v-a cășunat așa pe Levent?

Can: Mi-a cășunat. Normal că mi-a cășunat! La cele întâmplate în seara aia! Mi-a cășunat!

Îți spun că Levent nu e Albatros!

Gândește-te dacă un așa tip poate fi Albatros!

Sanem: Cred că e un Albatros adevărat. Chiar îmi vine să zbor la el.

Can: Zboară! Să nu te rețin. Tu zboară la Levent!

Sanem: Să nu vă țin nici eu. Să nu o faceți pe Polen să vă aștepte.

M-am plictisit rău aici, plec!

Can: Plec eu. Nu te deranja!

Sanem: Plec eu.

Can: Pe cuvânt că plec eu.

Sanem: Ba eu…

Can: Oprește-te. Revino-ți.

Întâi de toate, revino-ți la normal.

Să dea Dumnezeu să văd și eu zilele în care ți-ai revenit la normal!

Atunci nu vei abera și nici nu îți voi da voie.

Când îți vei reveni la normal, atunci vom vorbi.

Eu plec!

Sanem: Nu e nevoie să vorbim. Eu plec pe aici!

Hapciu!

Can: Să trăiești mult!

Sanem: Să mă vedeți și dumneavoastră!

PS. La turci, atunci când cineva strănută, se spune: “Çok yaşa! (să trăiești mult!). Răspunsul celui care strănută este: “Sen de gör sau siz de görün” (să mă vezi și tu/să mă vedeți și dumneavoatră*sau “Hep beraber/Împreună””, toate acestea în ideea de „și tu să ai o viață la fel de lungă.

 

 

Reclame