VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

Can: Știi ce s-a întâmplat când mi s-a luat licența de fotograf?

Sanem: Ce s-a întâmplat?

Can: Am vrut să fug, să mă îndepărtez, dar nu s-a întâmplat.

Nu mi s-a surpat lumea… Pentru că erai tu.

Sanem: Eu nu mai stau un minut în firma asta. Demisionez.

Emre: Stai, Sanem. Ce se întâmplă?

Sanem: Nu mă mai pot uita în ochii domnului Can după minciunile spuse.

Uitați-vă în față, vă rog.

Can: De ce fugi precum un rac de colo colo? Stai, nu mai fugi. Voi păstra distanța.

Nu mă apropii de tine.

Sanem: De ce să fug de dumneavoastră?

Can: De ce să fugi de mine? Și până unde vei fugi?

Sanem: Mă sună logodnicul. Era telefonul pe silențios. Pardon.

Can: Răspunde. Vorbește cu logodnicul.

Sanem: Bună, Osman. Și mie mi-e foarte dor de tine.

Și eu.

Can: Haha… Ia să văd cine te sună. Ceycey.

Can: La cât tragi obloanele?

Sanem: Închid imediat.

Can: Bine. Vin eu diseară acasă și vorbim acolo.

Vecina: I-a spus că merge acasă la ea!

Sanem: Cine e?