VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

 

R: Când ați decis în privința profesiei dumneavoastre. Care este cea mai importantă, emoționantă particularitate a acesteia?

K: Am decis să cânt în anul de absolvire a facultății. Trebuia să aleg între ceea ce am

învățat la facultate -relații internaționale și ceea îmi oferise până atunci cea mai mare emoție: muzica. Am ales muzica și am venit la Istanbul și bine că am procedat așa! Emoționant este totul. Să cânți oamenilor pe care nu-i cunoști, să le spui o poveste pe scenă sau în fața camerelor de luat vederi. Sunt asemănătoare pentru că, în ambele ipostaze, le spui o poveste și reușești să impresionezi cu cât ești mai implicat și transmiți povestea mai bine.

Este foarte emoționant să faci asta și să primești feedback-ul este emoționant cu adevărat.

R: Care a fost punctul de cotitură în viața dumneavoastră.

K: În viața fiecărui om există mai multe puncte de cotitură. Venirea mea la Istanbul ar putea fi considerat un punct de cotitură. Decizia de a transmite muzica mea unor mase mai largi. Eu sunt născut în Milas și am studiat la Izmir. A fost un risc să vin la Istanbul, dar bine că mi l-am asumat.

Al doilea punct de cotitură a fost să accept o ofertă de rol într-un serial. Eu venisem pentru muzică și nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Primul serial a fost „Așk oyunu/Jocul dragostei„. Apoi, actoria și-a găsit, ca și muzica, locul în viața mea profesională și sunt foarte fericit.

Ambele sunt foarte frumoase.

R: O amintire de neuitat.

K: Primul loc în care am cântat a fost un mic club din Izmir. Cântam împreună cu Yunus Alak, cel care este și pe primul meu album. Trebuia să cântăm împreună în club, dar s-a îmbolnăvit foarte tare și am fost obligat să cânt de unul singur. Când m-am văzut singur în fața microfonului și cu chitara în mână,mi-amintesc că mi-am spus mie însumi : „Nu este o emoție căreia să-i poți face față. Bine, cântă în seara asta și apoi caută-ți altceva pentru că nu vei face față unor astfel de emoții.„ Dar după ce am coborât de pe scenă, mi-am dat seama că, de atunci, îmi voi câștiga existența cântând.

Așa s-a și întâmplat și atât cât sănătatea și viața îmi va permite și publicul mă va dori, asta vreau să fac.

R: Mâncarea favorită?

K: Fasolea verde. Fasolea verde cu ulei de măsline pe care o face mama și pentru că sunt din regiunea Egee, toate mâncărurile de verdețuri și fructele de mare preparate în special de mama.

R: Actorul favorit.

K: Sunt mulți, dar dintre cei urmăriți în ultimul timp: Geoffrey Rush.

Mai este Susan Sarandon.

Iar dintre actorii turci:Binnur Kaya, Haluk Bilginer. Sunt mulți, dar a viziona un actor bun este emoționant ca și când ai viziona viața însăși.

R: Cel mai iubit oraș?

K: Izmir, Bodrum. Ar mai putea fi Roma. Îmi place clima mediteraneană. Urăsc frigul, de aceea, oricât de tentante ar părea țările nordice, nu pot considera orașe favorite unele din acele zone.

R: Cel mai iubit rol jucat?

K: Chiar dacă a durat puțin, rolul Serkan din „Doi mincinoși„ a fost cel mai apropiat de  mine și care mi-a făcut cea mai mare plăcere.

R: Ce ați făcut cu primii bani câștigați?

K: Cu primii bani câștigați, deoarece îi plac podoabele, i-am luat mamei mele o brățară din argint. S-a bucurat mult.

R: Actor sau cântăreț?

K: Este o întrebare care mi se adresează mult. Pentru că prima care m-a motivat să vin la Istanbul, m-a motivat în creație, a fost muzica, ea are un loc special. Dar actoria, camera de luat vederi, scena, toate acestea mi-au dat altceva și sper să nu fiu vreodată să fiu pus în situația de a alege. Dar muzica e prima mea dragoste, desigur.

R: Echipa favorită?

K: Negru/… (alb/negru sun culorile Beșiktaș și așa strigă galeria/unii zic negru, alții trebuie să completeze spunând alb J)) )

Apoi a venit partea distractivă. I se dădeau niște asocieri de poze și trebuia să ghicească titlul melodiei.

Doar una nu a ghicit-o.