interviu acordat emisiunii AirportHT
Redau aproape integral. Nu mi-a scăpat vreun salut sau nu mai știu ce… 😀
KEREMCEM invitat la emisiunea AirportHT (duminică, 19 martie 2017)
Pasionat de călătorii, Keremcem este invitatul Airport.
R: Bun găsit la Airport. Astăzi îl avem pe invitat pe cântărețul și actorul Keremcem. Bine ați venit.
K: Bine v-am găsit.
R: Când spunem actor și cântăreț, de fapt care e prima?
K: Muzica întâi, apoi actoria.
R: Le-ați cunoscut în aceași timp pe amândouă. Așa a început aventura. Și unde ați ajuns?
K: Cântând „Încotro să merg?„ nu-i așa?
R: Știm și noi cântecul și de aceea ne-am spus să vă invităm să ne povestiți pe unde aveți de gând să mergeți.
K: Da…
R: Spunând actorie și muzică, unde a ajuns echilibrul dintre ele?
K: Deoarece de trei ani și jumătate este în difuzare serialul „O Hayat Benim„ și pentru că este vizionat mai des și ocupă mai mult din timpul și inima mea, sigur că actoria este acum primordială. Sigur că nu am renunțat la muzică nicio clipă.
R: Dar noi am făcut un mic studiu de piață să vedem la ce se gândește lumea când aude de Keremcem și am constatat că își amintesc mai de grabă cântecele dumneavoastră.
K: Așa este? Ce frumos!
R: Ei spun de actorie, serial, dar mai multă greutate par să aibă cântecele.
K: De fapt, contează ce faci în momentul de față. Dacă ai un cântec nou, contează cântărețul. Dacă ai un serial de succes, contează actorul. Amândouă sunt pentru mine ca două brățări valoroase care-mi fac o mare plăcere.
R: Și spuneți să meargă amândouă în mod echilbrat.
K: Exact.
R: Cum vă împăcați cu călătoriile? Ați copilărit într-o regiune frumoasă.
K: Da. Sunt născut în Milas, regiunea Egee. Anii de școală i-am petrecut în Izmir. Familia mea, dar în special tata iubește foarte mult călătoriile. De aceea, încă de la o vârstă fragedă, ne-am plimbat prin toată Turcia. Nu vreau să zic denumire de brand, dar aveam un Ford Granada vechi, model 72…
R: Cum nu mai pot găsi să cumpere Ford Granada,putem spune…
K: Era un Ford Granada, nu pot să uit, bleumarin, cu care ne-am dus în toată Turcia, din Van la Hakkari, Sinop…
R: Nu exagerați? Toată Turcia?
K: Toată Turcia. Aveam și locurile noastre în mașină. În stânga- spate stăteam eu, în dreapta-spate stătea sora mea. Ieșeam pentru douăzeci de zile. Întrebam: „Unde ne plimbăm, tată?„ și, de exemplu, zicea zona Mării Negre și nordul Anatoliei de est. În portbaga aveam în permanență brânză, măsline și pâine. Când ni se făcea foame, deschideam portbagajul, care era destul de măricel, apoi mâncam.
R: Un tată bun.
K: Așa este. Așa a decurs copilăria mea.
R: V-ați plimbat în copilărie, dar poate 99% din populația Turciei nu a vizitat toată Turcia.
K: Da.
R:Eu sunt un exemplu în acest sens, deș m-am plimbat atât de mult.Vă amintiți prima excursie?
K: Prima călătorie a fost la Istanbul. Plimbarea cu vaporașul cu peripeții pe care nu le pot povesti aici. (Hahaha).Sigur că în copilărie se întâmplă… Prima călătorie cu avionul, dacă tot mă aflu aici…
R: Nu neapărat cu avionul. Care e prima călătorie pe care nu o poți uita?
K: Nu pot uita prima călătorie cu avionul, alături de familia mea, la Barcelona/Spania. În mintea mea era ceva de amploare.
R: De la Istanbul la Barcelona?
K: Da, Istanbul- Barcelona, am călătorit cu Liniile Aeriene Turce. Mi-a plăcut foarte mult. Ideea de zbor, libertate. Când spui pasăre, spui libertate. Dar cum în avion nu simți zborul astfel, nu a fost chiar cum am exagerat eu. Să fii peste doar patru ore în Spania, sigur că e foarte frumos.
R: Este frumos în Barcelona.
K: Azi este duminică și cred că se uită și mama cu tata la emisiune.Vor spune că am mințit. Prima noastră călătorie a fost un tur al Europei Centrale cu autocarul
R: Aceea a fost prima călătorie cu avionul. Aveam noi grijă să aveți dreptate. Unde ați mers cu autocarul?
K: Am luat-o pe la granița cu Bulgaria, Ungaria, apoi Germania parcă. Nu-mi amintesc exact pentru că eram destul de mic. Este plăcut să călătorești.
R: Contează drumul până la destinație sau destinația? Faceți o astfel de distincție? Sau pregătiri în acest sens?
K: Depinde cu ce călătorești. Sigur că, atunci când călătorești cu trenul sau mașina, contează și drumul. Nu este o călătorie rapidă precum cea cu avionul.
R: Deci trebuie făcut ceva pe drum.
K: Trebuie să fai și să vezi. Pentru mine e important să văd, să ating. Poate acesta e motivul pentru care nu dorm pe drum.Spun aici pentru prima oară. Când eram copii și treceam prin anumite locuri, tata ne trezea din somn și ne spunea „Uitați-vă, trecem prin cutare loc, uitați-vă în jurul vostru.„ Poate de aceea nu dorm, să nu-mi scape ceva pe drum. Din acele călătorii, eu am mai rămas cu o amintire care este punctul de plecare al unui nou proiect. Eu și sora mea stăteam în spate și între noi era o geantă cu casete. Noi îi dădeam casete lui tata și el ne dădea muzica. Aveam două casete cu Dean Martin. Le ascultam foarte mult și în mine s-a născut dorința de a cânta cântecele lui. Acum pregătesc un proiect cu cântecele anilor 50, ale lui Dean Martin și Frank Sinatra. Voi ieși în scenă exact în ținunta lor, smoching. Chiar și la repetiții mă emoționează.
R: Când ați călătorit pentru prima oară de unul singur?
K: Am fost și cu jobul, dar și cu colegii de școală. Nu-mi amintesc prima călătorie. Mai multe țări europene…
R: Oricum ați crescut plimbându-vă.
K: Da. Pentru că îmi place căldura și sunt de la Mediterană, Italia, Franța au prioritate.
R: Dar cu frigul cum vă împăcați?
K: Foarte rău. Nu-mi place deloc frigul, dar în Turcia trăim cele patru anotimpuri până la capăt și pentru că lucrez într-un domeniu, al serialelor, în care poți filma și cinci ore la 0 grade, doar cu cămașă și sacou, trebuie să mă descurc, dar nu-mi place deloc frigul.
R:Ce vă place mai mult? Natura, istoria, centrele orașelor?
K: Îmi plac oamenii.
R:Străzi…
K: Da. Îmi place să fiu între oameni atunci când sunt în Turcia, dar mai ales în străinătate, să fiu parte din viața lor cotidiană. Îmi place să-i observ,să văd fluxul orașului.
R: Să fiți o parte din ei.
K: Pe cât posibil.
R: Sunteți un călător bun? Sunteți punctual?
K: Merg la timp, dar nu ca tata cu două ore înainte.
R: Cum vă petreceți timpul în avion?
K: Dacă este o călătorie lungă,citesc. Dacă este o călătorie foarte lungă, serialele ne sunt de mare folos.
R: Ați crescut într-o familie plimbăreață, dar aveți o listă cu locurile din lume unde ați vrea să mergeți?
K: Multe locuri! De pildă, nu am fost în America Latină și sunt foarte curios. Peru…Serialul nostru se difuzează acolo și primesc multe mesaje prin intermediul rețelelor de socializare…cum primesc și din Indonezia… Uruguay…aș vrea foarte mult să merg acolo. Vreau să văd Cuba, nici acolo nu am fost. Există multe locuri. Nu e vorba că trebuie să-ți faci timp. Eu cred că o perioadă din viață trebuie să poți spune că vrei să călătorești în lume. Fără să te gândești la nimic altceva.
R: Trebuie să pornești la drum…
K: Da… fără a invoca lipsa de timp… Ai mei trăiesc foarte frumos în Bodrum. Au grădină, flori. Mama, pe de o parte gătește, pe de altă parte pictează fiind profesoară de desen… I-am spus lui tata să găsească un loc să mergem împreună în călătorie. A trecut mult timp de când nu a mai fost în străinătate.
R: Spuneți că e rândul dumneavoastră să-l răsplătiți…
K: Da. Aș vrea să pornesc cu tata în acea călătorie.
R: Acesta vă este planul acum. Încotro?
K: Da. Nu știu. Este în căutare…I-am spus să caute și mergem unde vrea el. I-am spus că. Deși nu iubesc frigul, cu el aș merge și în țările scandinave.
R: Nu mai contează frigul.
K: Nu contează frigul!
R: Plimbați-vă cu tata și poate ne povestiți.
K: Desigur, la o următoare emisiune.
R: Îi mulțumesc tatălui dumneavoastră și sper să fie un exemplu pentru ceilalți tați. Și vă mulțumesc și dumneavoastră…
K: S-a terminat?
R: Da. S-a terminat.
K: Am vorbit cam mult? Mai tăiați ici, acolo.
R: Mulțumim.
K: Vă mulțumesc și eu.
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Răspunde-i lui mary Anulează răspunsul