VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

iar rujul nu este mereu roșu!

Am navigat un pic pe contul ei de Instagram să văd dincolo de „picioarele lungi, rujul roșu și atitudinea de pitzi„(cum se spune pe aici) și mi-a plăcut ce am găsit.

Slavă Domnului, sunt îndrăgostită! Eu sunt de părere că a trăi fără dragostea față de un om, de sute de milioane de oameni, de un copac, de întreaga pădure, de un gând, de o groază de gânduri și idei, nu înseamnă a trăi. Ce bine că ești, viață! 

Există în viață ceva mai presus? Cea mai prețioasă, respirația mea, draga mea familie.„

Viața este scurtă. Zbor. 

Până și alb-negrul meu simte roșu. 

Trăiri grăbite, pierderi bruște. 

Vine vremea femeilor de iarnă. A femeilor care, orice ar face, nu pot ține pasul cu răsfățul verii. A femeilor care, atunci când plouă, le vin în minte melodii.„

V-ați aruncat vreodată din cel mai iubit cântec?

„Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!„ Paulo Coelho

Timpul cântă albastru și viața miroase a cer…