Dimineața primesc o atenționare că s-a șters acea fotografie. Gestul mă irită, recunosc. Și am scris. Nu puteam să nu scriu. Am fost aspră, recunosc. Dar nici gestul nu era mai prejos. Și am scris și pe Instagram. (Omenia si mandria nu sunt compatibile? De ce a sters Ezgi Asaroglu si aceasta fotografie? Aici nu era vorba despre Keremcem, aici era vorba despre oamenii despre care zicea cu voi suntem intregi(completi)) Și a venit răspunsul! În orice este bine să vezi partea bună a lucrurilor. La cafeaua de dimineață nu gândeam că mă va mustra Ezgi, mai ales că nu prea răspunde comentariilor (sau nu atât de lung!). Iau răspunsul ca pe un drept la replică și îl postez aici. Iată:

Traducerea:
„Nu este vorba nici despre Keremcem, nici despre altceva, doamnă. Dacă vă potolește curiozitatea, totul este în regulă în viața mea. Pentru că nu sunt obligată să dau socoteală nimanui, nu am scris nimic până acum, dar a aduce subiectul într-un punct atât de delicat, într-adevăr depășește limita. Eu petrec timp cu acei oameni despre care am scris că „suntem întregi împreună„, și îi sprijin pe alte căi, nu prin a epata pe rețelele de socializare. V-aș recomanda să vă vedeți de viața dumneavoastră fără a vă da cu părerea despre oameni pe care nu-i cunoașteți. Noi așa facem. Dacă nu-i o problemă, nici de acum încolo nu voi împărți totul cu dumneavoastră. Cu iubire, …„
I-am răspuns politicos:
Felicitări, Ezgi Asaroglu. La mulți ani încă de pe acum. Important este că totul e în regulă. Oricum ar fi, e viața dumneavoastră (cu aluzie la O hayat benim/Aceea este viața mea). Cu iubire.

Deci subiect închis.
E și mâine o zi și nu oricare!
La mulți ani, Ezgi Asaroğlu!




















































Răspunde-i lui viatacuaromadecafea Anulează răspunsul