Scriam că există în Turcia o emisiune care-mi place tare mult. În traducere ar fi „Camera transparentă„ (Șeffaf Oda). În fapt, un studio cu vedere la Bosfor și în care invitați de seamă vorbesc, aparent cu degajare, despre viața privată, carieră și câte și mai câte. Am remarcat că Güneri Civaoğlu i-a avut ca invitați și pe Ezgi Asaroğlu şi Keremcem. Am tradus doar dialogurile cu privire la Keremcem și Ezgi pentru că doar acestea vă interesează. Să pornim deci pas cu pas! 🙂
Sursă: http://www.tv8.com.tr/seffaf-oda
Ce este DRAGOSTEA ?
- Cum ar fi cel mai agreabil? Să începem cu muzică.
De aceea aș vrea să încep cu Keremcem
- Cu mine?
- Cu plăcere.
- Crezi că dragostea înseamnă a accepta?
- Sigur că dragostea înseamnă a accepta…
- Motivul…
- Să-l spunem prin cântec?
- Este să accepți fără a gândi cum s-a întâmplat.
- Este un cântec foarte frumos al lui Murat Güneş.
Dragostea este, într-adevăr, să accepți.
- A te complăcea sau a fi răsplătit?
- De fapt, niciuna din acestea.
- Ce este?
- Să fii un întreg între atâtea libertăți. Doi în unul singur.
- Precum Ying și Yang. Unul într-altul.
- Exact, o dragoste precum viața.
- Aproape că-mi exploda fierea că n-o vei privi măcar o dată în ochi pe Bahar.
Fiind vorba despre dragoste…
- Am privit-o, desigur. Cum să nu?
- Ai privit-o spre final. Am putut vedea pe ecran, în sfârșit, cum Ateș a privit-o pe Bahar.
- În afara serialului…Eu am o problemă, sunt un pic interiorizat când cânt în afara scenei.
Dar sigur că o privesc.
- În serial ești Ateș, iar tu ești Bahar.
- Publicul cunoaște o mare parte din poveste. Când te-ai născut, bunicul tău te-a dat unei familii și, după acea familie, mergând alături de tatăl tău adevărat, se întâmplă ce se întâmplă. Iar Ateș este acolo…un avocat.
- De fapt, eu sunt CEO-ul firmei care aparține tatălui său adevărat. CEO (Chief Executive Officer), avocat.
- Să-i spunem CEO și avocat!… O privire de o culoare minunată, oricum este o fată precum o primăvară. (bahar= primăvară).
- Vă mulțumesc foarte mult.
- Cum a fost, dragoste la prima vedere?
- Nu e dragoste la prima vedere. Povestea este, de fapt, destul de complicată..
- Întreb de lumea interioară a lui Ateș.
- Povestea lui Ateș este cea a unui bărbat care,în numele unei răzbunări, rezistă sau nu în fața dragostei. Pe lângă acestea, există și alte povești. Dar povestea de bază este aceea a unei fete căreia i s-a furat viața. Totul este țesut în jurul acestei povești.
- Cu multă intrigă, o poveste bizantinizată, dar țesută frumos și care a prins foarte bine.
- Vă mulțumim.
- Ateș și Bahar (Foc și Primăvară): două nume contrastante, dar care ne arată că se completează. Tu ce crezi?
- Și eu sunt de aceeași părere. Adineauri de refeream la chimia și echilibrul dragostei.
Puteam, de fapt, să gândim la fel și în privința Ateș și Bahar. În același ton.
- Alegerea de către familii a numelor… în antropologia socială..
- Ah, cum reușiți dumneavoastră să faceți legăturile acestea între subiecte!
Cum de nu i-am dat seama?
- Mi-a venit deodată…
- Da, dintr-odată…
- În antropologia socială se analizează mai mult relațiile din familie…
- În antropologia socială am studiat stiluri de viață ale diverselor culturi…
Și aici, chiar dacă nu e vorba de același lucru, avem modalități diferite de viață…Să nu spună cineva „fata asta nu a priceput nimic din ce a studiat la Antropologie Socială„! …Aici avem oamani care, chiar dacă vin din clase sociale diferite, din familii și medii diferite, din stiluri de viață și opinii distincte, când e vorba de dragoste, vedem că trăiesc aceleași sentimente. Asta putem spune.
- Așadar întrebarea mea a venit de unde trebuie!
- Desigur, măiestria dumneavoastră este incontestabilă.
- Ești licențiată în Antropologie Socială.Actoria?
- De fapt s-au dezvoltat paralel. Niciodată nu am acționat planificat. Familia mea m-a îndrumat mereu către ceva ce mi-a plăcut și mi-a lăsat libertate de acțiune, o libertate controlată desigur. Doar ca eu să fac ceea ce-mi place. Și cu Universitatea a fost la fel. Cum nu era vorba despre o specializare precum Medicina, facultatea mea a fost precum o carte. Am vrut să aleg ceva care să-mi placă întocmai Antropologia, actoria au curs împreună. De fapt, eu sunt un om interesat de foarte multe domenii. Actoria este o profesie care le reunește pe toate. O profesie dinamică, o profesie cu o permanentă foame de învățare. Întotdeauna există ceva nou, întotdeauna există ceva ce se întâmplă în viitor. În alte profesii se întâmplă să ne spunem „Mai bine alegeam altă profesie!„,, dar în actorie există mereu care se va întâmpla.
- Pentru cei care vor să-și reamintească.
- Nu toți actorii simt la fel.
- Aveți dreptate, diferă de la persoană la persoană. Dar, în cazul meu, s-a înrădăcinat acest sentiment, mi-a plăcut enorm și am continuat.
- Este foarte interesant faptul că ai fost aleasă. Ai o tonalitate a vocii inocentă,modul de a povesti, de a vorbi… Filmăm și ochii, da?
- Mă bag și eu cu ochii mei!!! (Keremcem!)
- Îmi place foarte mult doamna Nermin. Nu mi-am putut lua privirea înainte de filmare.
- Deci era a ta privirea pe care o simțeam! J)))) Draga mea.
- Omului frumos, trebuie să-i spui că-i frumos.
- Nermin a fost întotdeauna o frumoasă. O elegantă.
(către Ezgi) Această inocență, această naturalețe dau o energie foarte bună. Mă liniștesc și pe mine. Și în cazul lui Keremcem e la fel. Este foarte agreabil. Chiar ar fi spus într-o emisiune că este idealul de ginere.
- Am zis eu așa ceva? A fost o eroare. Probabil că am vrut și eu să fac o legătură cu un subiect, dar nu i-a ieșit.
- La debutul tău erai în costum și cu cravată…
- Dorit nu doar de fete, ci și de mame.
- Ai renunțat, între timp, la cravată și ai trecut de la muzică la actorie. Și în actorie ai un foarte mare succes.
- Vă mulțumesc.
- Îți place actoria, nu-i așa?
- Da, cu cât capăt experiență, din ce în ce mai mult. Singura cale să-ți placă ceva este să înveți. Nu are cum să-ți placă ceva fără să înveți acel ceva. Să-l faci cât poți de bine, cât îți permit mintea și trupul. Altfel este imposibil să reușești. Asta fac de zece ani de zile, iar rolul care-mi place acum cel mai mult este cel al lui Ateș. Pot mărturisi acest lucru.
- Actoria este frumoasă. Este frumos să joci și cu Ezgi. Ca o adăugire la cele ce ați spus…
- Îți amintește de „Jocul dragostei?„
- „Jocul dragostei„ este primul meu „copil„ (în sensul de compoziție lansată).
- Atunci…
- Iar s-a făcut legătura! Sunteți grozav! Porniți un subiect și ajungeți undeva de nici nu-mi dau seama!
- Și te face să vorbești, nu-i așa?
- A început cu actoria, apoi jocul dragostei și a ajuns la cântecul meu „Jocul dragostei„. Dar nu te-ai prins că am ajuns la cântec.
- Doar a absolvit Antropologie Socială!
- Da, dar eu abia am aflat că e absolventă de Antropologie Socială.
- Lucrăm de mult timp împreună și am devenit o bună echipă astfel. (E)
- Nu știam că a studiat Antropologie Socială. Bine, „Jocul Dragostei„. (trece la cântec)
- Ai legat foarte frumos două cântece: „Jocul dragostei„ și „Unde să merg?„.
- M-am întors cumva în trecutul meu. Sunt primele mele cântece și au un loc special în inima mea.
- Crezi într-un 5 norocos?
- Îmi plac numerele impare, dar nu am un 5 norocos. Însă am ajuns la al 5-lea album și sunt la al 5-lea serial. Iar ați făcut legătura! De data asta m-am prins.
- De cât timp lucrați împreună?
- Am filmat episodul cinci, trecem la șase, deci de vreo două luni.
- Dar tu ai aflat ce studii are?
- Știu.
- Hai să te văd!
- Relații Internaționale!
- Dar în școala generală și liceul unde a studiat?
- Aaaa…
- În ce oraș?
- Telespectatorul care răspunde corect la această întrebare…
- Dar știe unde m-am născut.
- Muğla…lângă Bodrum.
- A, da. În conversațiile noastre…
- Despre ce vorbiți când așteptați să vă vină rândul la filmare?
- De obicei glumim. Nu există discuții intelectuale, vă mărturisesc deschis, pentru că muncim de dimineața devreme până seara târziu.
- Pe ce teme glumiți?
- Ne distrăm foarte mult. Rareori se întâmplă să ai parte de o astfel de compatibilitate în echipă. Iar din acest punct de vedere, noi, cei din „O Hayat Benim„, suntem norocoși. Iubim foarte mult întreaga echipă, de la Onur (de la costume) până la Dilara (din regie), de la A la Z.
- Și ar mai fi ceva. Vorbeați de faptul că Keremcem are o masă mare de fani. În general se întâmplă ca, în cazul unui astfel de artist, fanii să nu-ți vadă partenera cu ochi buni, să nu o placă, dar aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care-l iubesc și urmăresc pe Keremcem pentru faptul că m-au acceptat și există un dialog foarte frumos între noi.
- Da, au adoptat-o pe Ezgi.
- M-au acceptat, m-au iubit și îi iubesc. Avem noroc și din acest punct de vedere. Vom vedea.
- Câte au încăput în vârsta asta de copil … Seriale…„Menekșe și Halil„,
- Dar au trecut zece ani?
- Au trecut deja zece ani?
- Da, au trecut.
- Când ai început?
- Aveam 17 ani când am început.
- „Hatırla sevgili” (Amintește-ți, iubire„)… Ambele sunt frumoae! “Ne güzel aşk dağlarda” (Ce fruoasă e dragostea în munți!„) „Acı aşk” (Dragostea doare) şi “Leyla ile Mecnun “ (Leyla şi Mecnun). Și mai e ceva interesant: „For a Moment Freedom„. Despre ce e vorba?
- Este o poveste tragi-comică a refugiaților din Iran. De fapt, relatează o dramă. Dar a surprins și momentele de comedie. Filmul a avut succes în străinătate.
- Ai jucat rolul unei iraniene?
- Nu am jucat rolul unei iraniene. Druul lor s-a intersectat cu al nostru. Am jucat rolul unei fete turcoaice. Este vorba despre o poveste de dragoste.
- Cine a fost partenerul în film?
- Un actor iranian. Dacă vă spun, oricum nu veți reține. Să-l salutăm de aici pe Mahyar.
- Nu v-am spus! 🙂 A fost o echipă extraordinară!
- Care sunt impresiile tale legate de Viena?
- Minunate! M-am simțit de acolo. Pentru că așa sunt eu în viața de zi cu zi, îmi place să trăiesc în liniște. Chiar la aterizarea avionului, casele acelea care păreau precum un lego, modul în care sunt ordonate, străzile, arta, întrepătrunse..
- Artă uriașă înt-un oraș mic, nu-i așa?
- Exact! Mie îmi este de ajuns acest mic oraș.
- Dar studiourile erau mari.
- Da, am filmat în studiouri foarte mari.
- Câte roluri diverse ai jucat?! Unul mai diferit ca altul. Pare că ți-au plăcut extremele.
- Mi-am dat seama că m-am concentrat atât de mult în a fi altcineva și a intra în alte vieți, încât am jucat roluri extreme. Nu am jucat niciodată un rol precum Bahar. Poate că era timpul, acum, după 10 ani. Simt că îmi și seamănă.



















































Răspunde-i lui Despre câte și mai câte în Camera Transparentă Anulează răspunsul