Adevărul este atât de rău, încât, dacă aș povesti, s-ar cutremura totul.

Erkan Petekkaya, protagonistul serialului „Furtună pe Bosfor, a acordat un interviu amplu publicației POSTA din Turcia, interviu în care a vorbit despre dependența de alcool, carieră, despre faptul că nu a fost niciodată îndrăgostit, inexistența scenelor de dragoste din rolurile pe care le joacă, idealul de mașină, prima lui casă, familie și câte și mai câte. Am tradus întregul interviu, așa că spor la citit! 🙂

„ Dacă aș spune adevărul după plecarea lui Nurgül, s-ar cutremura totul!’

Erkan Petekkaya, protagonistul serialului ‘Paramparça’ (Furtună pe Bosfor) este căsătorit cu Didem Petekkaya și este tatăl lui Cano. Are deja 46 de ani și este un actor care-și impune regulile de a nu filma scene în care să se sărute sau să facă dragoste. Referitor la discuțiile cu privire la plecare din serial a actriței Nurgül Yeşilçay, acesta răspunde: „Nu poți filma scene de dragoste într-o țară unde există foame de sex.„

Interviu: Canan DANYILDIZ

canan.danyildiz@posta.com.tr

06 Martie 2016 – 13:49

Ce Dumnezeule e cu mașina asta model Șahin (Șoim) de la poartă? (râdem)
Era visul meu în urmă cu mult timp. Tot îmi spuneam că, atunci când voi avea bani, îmi voi lua Șahin. Mi-am îndeplinit visul. Mă plimb cu al meu Șahin!
Țineți în priză știrile mondene!
Toate știrile care au apărut despre mine în ultimele trei luni sunt minciuni!
De ce nu vă lăsăm în pace?
Crede-mă că nu știu.
Eee, dar nici n-ați ieșit să ne povestiți um stau lucrurile.
Așa este, ai dreptate, ar fi trebuit să ies și să spun ce e corect. Dar eu zic că oamenii care fac jurnalism trebuie să depună un fel de jurământ al lui Hippocrate!
Care a fost, de fapt, adevărul?
„Chiar dacă brațul este rupt, tot e acoperit de mânecă„! (zicală) Adevărul este atât de rău, încât, dacă aș povesti, s-ar cutremura totul. Nu fac eu așa ceva!
Cine și de ce să facă rău unui actor sincer care a mărturisit chiar și faptul că a avut probleme cu alcoolul?
Da, eu am avut probleme cu alcoolul. Am mărturisit, foarte sincer, acest lucru. M-am dus și m-am tratat. De ce? Pentru ca și ceilalți, din societate, ca mine,să se schimbe.
Jucați un rol în Kolpaçino 3…
Joc rolul capului mafiei. Șafak (Sezer) îmi era vecin. Am stat doi ani jumătate cu casele una lângă alta. Într-o seară m-a pus să văd Kolpaçino 2 și mi-a spus:„Să joci și tu într-o zi.„ I-am spus că da.
Aveți același simț al umorului ca al lui Șafak Sezer?
Da, îmi place tare mult comedia absurdului. Serialul care m-a făcut ce sunt este „Serseri„ (Vagabondul). Și acel erial tot comedie absurdă era.
Apoi ați devenit omul rolurilor serioase.
Mie-mi pare că mă prinde mai bine comedia. Este mai ușor să-i faci pe oameni să plângă.
Era căpitanul Ali care s-a lipit de dumneavoastră.
Nici vorbă. Nu s-a lipit de mine nici un rol jucat, inclusiv căpitanul Ali.
Ați prezentat până și matinalul! (râdem)
Am făcut și asta, dar nu mi-a reușit. Eram nou pe piață,nu cunoașteam pe nimeni. Cei care scoteau album, veneau la noi. Toată lumea trecea pe la noi!
Apoi?
Atunci eram pa Teatrul de Stat din Diyarbakır. Vara am prezentat acel matinal. Trebuia să iau o decizie. Ori mă întorceam la teatru,ori rămâneam la televiziune. Am ales să mă întorc la teatru.
A fost cineva care să vă ghideze?
Nu, nimeni. De regulă ascult vocea interioară. Au trecut 20 de ani, dar treaba asta este încă precum o gaură neagră. Cine-i bun, cine și ce mai are de făcut, e greu de spus.
Sunteți din Diyarbakir. Din ce famile proveniți?
Tata a fost funcționar, mai am o soră, dar și multe rude.
Nu ați avut o familie înstărită. Dar idealuri ați avut?
Nu-mi puteam imagina că voi avea ceea ce am acu. Nici măcar nu puteam visa așa ceva.
Ani în șir ați lucrat la Teatrul de Stat din Diyarbakir.
8 ani am lucrat activ, iar 4 anu trecut pasiv. În total 12 ani.
Când ați ajuns la televiziune, colegii din teatru v-au înjosit..
Da! E adevărat că nu am lăsat să li se dea roluri! Mă înjoseau. Încercau să-mi pună piedică, să se împotrivească. Nici nu mă priveau în față unii dintre ei. Dar pe cei care m-ai ajutat nu i-am uitat. I-am ajutat mereu.
V-ați întoarce în teatru?
Nu mai joc în teatru de ani de zile. Vreau să pregătesc piesa mea și să ies într-un turneu. Să merg cu caravana peste tot. Am un astfel de vis. Vreau să mă plimb prin toată Anatolia.
Ați absolvit Conservatorul din cadrul Universității Anadolu.
Rectorul Yılmaz Büyükerşen a avut un mare aport în ceea ce am devenit. Cine ne-ar mai fi dat bani de autocar să ne ducem în Ankara sau Istanbul? Ne trimitea la Ankara să vizionăm piese de teatru.
Cum erați în studenție?
În viața mea nu am gătit nici măcar paste. Nici acum nu-mi place bucătăria. Știam să fac ochiuri. Dacă nu găseam nimic, măncam pâine cu brânză.
Erați în vizorul fetelor?
Desigur! Ca orice student! Am avut relații de lungă durată. Nu mă întreba ce fel de iubit eram eu. Dacă aș spune, s-ar interpreta drept aroganță.
Nu ați avut deloc regrete?
Nu, deloc, nici măcar în privința problemei cu alcoolul. Așa a trebuit să fie și a fost. Nu aveam eu o problemă cu alcoolul. Doar m-am expus! E posibil să-mi fi afectat imaginea, dar nu-mi pasă. M-am și tratat. Eu nu sunt un alcoolic!
Într-o zi, soția dumneavoastră a filmat în timp ce erați sub influența alcoolului și ați vizionat.
Nu consider relevant acel video. Mi-a fost teamă că, peste câțiva ani, aș putea deveni alcoolic și am renunțat.
Oricum nu v-ar fi dat rol principal în seriale.
Păi, da. Filmam ore în șir la seriale. Fără pauze. Cine mi-ar fi dat mie de lucru dacă era să fie așa? Ieșeam o dată pe săptămână să mă distrez. Parcă aș fi băut zilnic! În țara asra sunt mii de restaurante. Doar eu beam?
Nu mi-o luați în nume de rău că vă întreb. Care erau probleme din cauza cărora beați?
Nu aveam deloc probleme. La supărare nici măcar bere nu beau. Beau la veselie, la chef, ca orice om normal.
Ați avut un deschizător de drumuri?
Eram la examen la Teatrul de Stat din Ankara. Ahmet Mümtaz Soysal m-a văzut într-o piesă (Ghișeul) și m-a întrebat dacă aș vrea să merg la Diyarbakır. I-am spus că da. M-a ales pentru Teatrul de Stat din Diyarbakır. Am jucat împreună în serialul „Sonbahar„ (Toamna)
Ucenicul și-a depășit maestrul?
Nu! Nimeni nu-l poate întrece! Este foarte special, un intelectual. Un artist! Dar când eram la Teatrul de Stat, nu aș fi crezut că voi ajunge să joc în ceva care să fie vândut în 70 de țări. Era ca și când aș fi vrut să ajung pe lună.
Cem Cano (fiul) vrea să devină actor?
De la șase ani, tot spune că vrea să se facă arhitect. Nu și-a schimbat dorința. Dar n-aș vrea să fie actor. Insuccesul este o mare povară în actorie. Am fost și eu tare dezamăgit. De ce nu-mi las copilul să joace? Dacă vreau, pot să fac un star din el. Dar să spună mamele și tații de ce nu accept?
Dar ați tot avut de-a face cu actori copii, tineri.
Da,eu nu spun să nu joace. Dacă au un astfel de vis, să joace. Îi învăț ceea ce știu, dar, dacă avem actori copii, la platouri să existe pedagog și psiholog.
Vă implicați în selecția actorilor pentu serial?
Nu! Este treaba producătorului! Treaba mea este doar să joc.
Dar ați recomandat-o pe Şükran Ovalı pentru „Furtună pe Bosfor„
Nu am recomandat-o eu. Era unul din numele gândite pentru acel rol. Mi-au cerut opinia. Am spus da. O cunoșteam, jucasem cu ea într-un film.
Au fost multe bârfe în sensul unei povești de dragoste sau altceva.
Știu. Nu e ceea ce insinuezi. O recomandasem pentru acel film în care am jucat. O văzusem într-un serial, mi-a plăcut cum a jucat și am recomandat-o pentru film. Atât. Nici vorbă de dragoste sau altceva.
Dacă tot vă place comedia, cum vi se pare Recep İvedik’ Şahan Gökbakar?
Nu-l cunosc, dar îmi place ce face. Se spune că face comedie ieftină, dar nu sunt de acord.
Este deranjant faaptul că înjură mult?
Nu, dragă! În viață, cum există de toate, există și înjurături. Tehnologia s-a dezvoltat atât de tare, că este imposibil să ascunzi de copii aceste injurii. Și fiul meu o face. Și ce dacă!
Care este actorul de comedie favorit?
Cem Yılmaz! Este un tip foarte inteligent, la nivel internațional. Cem Yılmaz este un dar pentru această țară.
Dacă Cem vine și vă spune „Hai să joci! ?
Ce fel de întrebare este asta? El să spună să joc și eu să spun că nu? Nu se poate așa ceva. Sigur că voi juca!
De ce nu există femei pe această piață?
Există! Există nume precum Binnur Kaya, Demet Akbağ. Dar femeile nu vor să se ocupe și de producție și de chestiunile bănești. Altfel, un om care naște un copil este în stare să facă totul. Când Cano a dat prima oară cu piciorul în burta soției, m-am întrebat ce se întâmplă. Este ceva aparte.
V-ați spus vreodată „De-aș fi fost femeie!„?
Am miracolele mele, Canan.
Ce ați cumpărat cu primii bani câștigați?
Am luat o casă pentru mama și tata. Pentru că noi nu avusesem niciodată o casă a noastră. M-am angajat la Teatrul de Stat, am luat credit și le-am luat o casă în Istanbul. Ei sunt sufletele mele, m-au educat frumos.
Există un cost al statutului de vedetă?
Chiar dacă ai sta cu sora ta, ei scriu că este iubita ta. Nu poți sta cum vrei, nu poți vorbi cum vrei. Este foarte greu.
Ce vă displace la dumneavoastră?
Faptul că sunt bine intenționat. Mi-am luat multe țepe, dar tot am încredere în toată lumea.
Ați recurs la operație estetică pentru pungile de sub ochi?
Dacă va fi nevoie, voi face operație estetică! Am luat doar grăsimea de sub ochi. Nu mi-am făcut operație estetică pentru pungile de sub ochi.
Este grea căsnicia când ești vedetă?
Este important să ai o familie. Dacă m-ai întreba „Familia sau actoria?„,aș lăsa totul de-o parte și aș avea grijă de familie. Eu lângă ei sunt fericit.
Dragostea continuă să existe după 13 ani?
Nu știu! Eu nu m-am îndrăgostit niciodată. Dragostea este ceva isteric. Iubirea și respectul contează. Am învățat în 13 ani împreună, am tolerat reciproc.
Sunteți un soț dificil? Ce a tolerat cel mai mult doamna Didem la dumneavoastră?
Nu, nu sunt dificil, dar sunt foarte sincer, spun totul. O știe toată lumea. Dar nu spun fără ă gândesc. Ne-am înfruusețat și corectat reciproc.
Soția dumneavoastră, doamna Didem, pare o femeie foarte răbdătoare.
Este o femeie precum un derviș. Când ne-am căsătorit, i-am spus „Acesta este jobul meu. Ne-am putea confrunta cu astea, astea…. „ Am greșit, dar nu i-am greșit soției.
Vă referiți inclusiv la știrile care ziceau că ați înșelat-o?
Da, dar acolo am fost prins în capcană. Sunt atent. Nu filmez scene de dragoste. Există modalități de a trișa în film.
Este și asta un fel de a spune.
Nu, e ceva legat de condițiile din această țară.
Deci nu reguli Türkan Şoray/Erkan Petekkaya!
Nu! Nu poți filma scene de dragoste într-o țară flămândă de sex.
Scenele de apropiere de la filmări devin capcane..
Da, dar eu nu am scene de dragoste la filmări. Îmi închid antenele. Dacă le deschizi, poți găsi. Alții le dechid, simt. La filmări, toți îmi sunt prieteni.
Cum priviți contractul prenupțial? Aveți așa ceva?
Niciodată! Dacă ai făcut așa ceva,înseamnă că ești cu gândul la divorț. Nu există banii mei și banii tăi.
Dacă într-o zi s-ar termina totul, ați continua căsnicia de dragul copilului?
Nu! Într-o căsnicie nefericită și copilul este nefericit! I-aș explica asta și copilului.
De ce nu v-ați gândit la al doilea copil?
Am tot spus să mai treacă un an și să mai crească Cano și așa am pierdut timpul, dar regret. Aș fi vrut foarte mult să avem și o fetiță. De acum încolo, nu se mai poate.
Aveți planuri de viitor?
Vreau să trăiesc o viață frumoasă. Îmi plac mult călătoriile. Aș vrea să merg la poli cu familia.
Cum îl formați pe Cano?
Are 12 ani, este un copil obișnuit, degajat. Nu este precum un copil de vedetă. Îl trimit până și la cursurile de religie. Să se formeze ca noi. Aș vrea să cunoască obiceiurile. Învață și limba enlgeză. Și italiana.