Cafea și muzică

ApreciazăApreciază

La mulți ani, România !
La mulți ani, români, oriunde v ați afla !

Draga mea țară, ce mi doresc mie, îți doresc și ție : oameni buni, săritori, muncitori, responsabili.
Căldură în suflete, zâmbete pe chip, muzică în privire, curățenie și flori, conducători care să facă ceva concret pentru oameni și să ne promoveze așa cum merităm în lume.

De ce iubesc România ?
Greu de răspuns fără să sune a cliseu….

Unul dintre bunicii mei a fost preot într un sat din Muntenia….
Iubea muzica , oamenii, pe Dzeu și pe bunica…. asta era definiția lui despre iubire….fix în ordinea asta
El ne a învățat să cântăm ,pe mine și pe verii mei…
El ne a învățat să dansăm Barca pe valuri a Ioanei Radu, cocoțate, noi, fetele , pe picioarele lui,,,,,el ne a învățat să cântăm la vioară, înainte de a avea profesor de vioară….

Bunica ne făcea plăcinte și de la ea am învățat să gătim, pentru că, spunea ea, dragostea trece prin stomac și iubitul va fi mândru de tine dacă l aștepți cu masa pregătită cu bunătăți….și nu a greșit deloc…
Mirosul acela de plăcinte, dulcețuri, gutui coapte și fursecuri cu nucă, va muri odată cu mine….
Casa pregătită de Sărbători, cu mâncare gătită împreună de bunici, mame, mătuși, copii, veri, dar și musafiri încântați că totul se pregătește pe loc și la vedere….

Zâmbetul oamenilor care salută și te întreabă de sănătate pe ulițele satului….
Plăcintele cu brânză făcute de vecinele bunicii și aduse în mare taină înfofolite in prosoape țesute de in să nu se răcească….
Laptele proaspăt muls pe care l beam fericiți nevoie mare de mustățile pe care le aveam mai apoi și care erau motiv de glume și înghionteli….
Lacul de la poalele pădurii și din care greu ne mai lăsam scoși de protestele mamelor și , mai ales ale bunicilor…
Pădurea in care ne furișam când aveam vreo mare taină de povestit prietenei cele mai bune….
Mirosul focului de tabără din fiecare vacanță….
Mirosul focului trosnind în sobă și jocurile din jurul sobei….
Boabele de porumb ce fierbeau pe sobă la bunica și care, pentru noi, copiii, erau cele mai de soi delicatețuri…

Dorul…. cuvântul dor ce nu are corespondent în niciun alt grai….
Mămăliga cu brânză și smântână care, tot de copilărie mi amintește….
Gogoșile înfoiate și vanilate….
Balada lui Ciprian Porumbescu, prima lucrare mai grea pe care am cântat o de dragul bunicului îndrăgostit de muzică….
Hmmmmm…….
Mi e dor de toate astea….
Mi e dor de oamenii serioși și de cuvânt, mi e dor de vorba care să fie vorbă , de mâna caldă întinsă din prietenie de oameni pe care abia i cunoști dar ar face orice pentru tine….
Mi e dor de oamenii activi și muncitori, de oamenii de valoare și calitate, mi e dor sa fie promovată valoarea și calitatea…
Și multe, multe altele….

…Vă doresc să aveți o zi frumoasă, cu zâmbete în suflet și amintiri nepretuite …

Tehnica nu mă ajută azi….
As fi vrut să vă ofer Nicu Alifantis – Decembrie
Ciprian Porumbescu – Balada
Nicu Alifantis – Țara noastră

La multi ani, Romania !
Te iubesc ❤️

ApreciazăApreciat de 1 persoană