Prezent la gala filmului „Campionul„, ecranizare a unei povești reale de viață, actorul Engin Akyürek a răspuns întrebărilor venite din partea reporterului Gazetemag.
A spus că se simte ca într-o seară londoneză, din pricina vremii ploioase.
„Este un film realizat de oameni dragi mie. producătorul, regizorul, actorii, muzicianul, toți îmi sunt prieteni. Este o poveste reală și sper că au reușit ceea ce și-au dorit. Voi viziona și le doresc o cale deschisă.„
Întrebat dacă știe ceva despre caii de competiții, a răspuns:
„Nu prea mult, dar cunosc această poveste din anii ’90.„
Reporterul i-a spus că, din întreaga lume, există semnale că este foarte dorit pe ecrane și, prin cartea publicată și evenimentele dedicate, a dat curs dorinței publicului, dar este așteptat pe ecrane.
Actorul a răspuns:
„Și eu îmi doresc să fiu pe ecran. Vom vedea. Să dea Dumnezeu să fiu.„
Întrebat dacă, din această paletă largă de posibilități, platformele digitale, televiziunile, nu a primit niciun proiect care să-i fie pe plac, a răspuns:
„Nu e vorba de a nu-mi plăcea, ci de timpul potrivit. Este mai greu să îți și placă și să vină în momentul potrivit. Apreciez platformele digitale. Consider că ele sunt valoroase și aduc diversitate. Pe cuvânt că îmi doresc foarte mult și sper ca, în cel mai scurt timp, să fiu iar pe ecran,„
Reporterul l-a întrebat dacă primește oferte de proiecte și câte sunt.
Actorul a spus: „Da, primesc, slavă Domnului. Nu le număr, ci le citesc. „
Întrebat despre identitatea de scriitor, acesta a spus:
„Am scris nu pentru a avea o identitate de scriitor, ci pentru a scrie, a împărtăși câte ceva.„.
Reporterul i-a transmis rugămintea fanilor din străinătate de a le transmite un mesaj spunându-i:
„Oriunde suntem, la orice postare, fanii din străinătate ne scriu să vă rugăm să le transmiteți un mesaj„
A răspuns: „Apariția cărții a fost un prilej pentru a ne vedea mai mult. Au fost întâlnirile de la Istanbul și Ankara, unde ne-am văzut cu prilejul ședințelor de autografe și au venit și din străinătate. Astă vară am fost plecat Peru, Argentina, Chile și a reușit să trăiască pe viu ceea ce se reflectă în social media. Este ceva foarte prețios pentru noi și sper să putem continua acest drum.„
Un reporter l-a întrebat despre zvonurile cu privire la o relație cu Beste (cred că s-a referit la actrița Bestemsu Özdemir) și a răspuns:
„Vă mulțumesc foarte mult. Beste îmi este o foarte bună prietenă.„
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Maria,
te felicit pentru intelepciunea daruita iubirii.
Dumnezeu si timpul aseaza lucrurile in matca lor .
Eu am fost din capul locului de partea lui Elif cand i a cerut lui Omer sa renunte la meseria lui pentru linistea si pacea si iubirea lor.
Si el a inteles in final ca ea are dreptate si a fost de partea ei….
Scenariul a fost grozav si jocul actorilor pe masura .
Iti amintesti, desigur, de ultimul episod in care, la distanta fizica unul de altul, isi puneau aceleasi intrebari si …culmea !!…aveau aceleasi raspunsuri…
,,Cine a plecat ? ,, Cine a ramas ?,,,,,
Ma uit cu drag la toate aceste fragmente si ma impresioneaza de fiecare data….
Eu, care m am dezis intotdeauna de magia unui film turcesc ( motive cum ar fi – multe personaje, actiune intortocheata, prea mult intriga, prea multa ura, prea multa rautate, prea multe episoade fara rost…..)….m am lasat prinsa in mrejele acestui film si cred ca l as mai vedea de o mie de ori,,,,,
In legatura cu Engin – omul, e o balanta veritabila, arata ce are in suflet.
Si eu il simt fericit.
Sigur ca si pentru succesul cartii, sigur ca si pt actoria care i place si care l implineste, sigur pentru tot ce face si n care pune suflet,,,poate e chiar indragostit si urmeaza sa ne anunte in curand ca se aseaza la casa lui, doar a declarat ca si doreste copii , deci, de ce nu ?
Orice ar fi, ma bucur pentru el si i doresc tot binele si toata fericirea din lume, pentru ca orice om merita sa fie fericit si iubit si implinit .
Dupa fiecare carte citita si comentata, dupa fiecare film vizionat impreuna, incercam intr un joc imaginar, sa vedem cum ar continua actiunea respectiva…
Si stii probabil ce continuare am gasit noi filmului :
Luna de miere la Roma, plambandu se linistiti si nederanjati de nimeni si pentru nimic in lume,
Mica librarie plina de oameni spre incantarea lui Elif,
Venirea pe lume a micutei Masal,
si,,,,,normal,,,,,continuarea luptei lor comune, pe frontul binelui si al justitiei si al adevarului, colaborand cu politia locala, sau , de ce nu ,chiar intoarcerea lui Omer la pasiunea lui, meseria de ofiter ….
Variantele lui Omer al meu aici sunt doua – ori intoarcerea lui intr un post la politie, – ori o agentie particulara de detectivi care sa colaboreze indeaproape cu aceasta si n care sa i implice si pe Elif, dar si pe Arda si Pelin , sa reintregeasca cercul prieteniei si al adevarului….
…Si au trait fericiti pana la adanci batraneti…..
Va doresc o seara placuta, cu cat mai multe ganduri bune !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parafrazând „viața bate filmul” și citind povestea ta aș spune „viața e ca filmul”. Asemănările sunt izbitoare și acum înțeleg mai bine de ce îți place serialul.
Problema „carieră versus dragoste” are atât de multe soluții încât pare insolubilă. Am încercat să abordez problema luand ca reper doi actori (fără intenția de a da sfaturi sau recomandări – oricum sigur actorii nu mă urmaresc pe mine) pentru că exemplul mi s-a părut relevant … în niciun caz nu aveam pretenția că aș putea eu rezolva problema. Dar pentru că eram cât pe ce sa deschid cutia Pandorei nu mai fac referire la actori ci am să abordez problema din perspectiva ta, a mea și a filmului care ne-a plăcut, Kara Para Ask.
Când am văzut filmul prima dată m-am gândit: „Cum poți iubi atât de mult un om și să-i ceri să renunțe la ceva care îl definește, care îl face să fie ce este și de care te-ai îndrăgostit pentru că este ceea ce este?” I-am „certat” pe scenariști că nu au imaginație și că au mai creat o intrigă doar așa ca să lungească filmul.
Când am văzut a doua oară filmul perspectiva mea s-a schimbat. Atunci am înțeles altceva. Elif constată că așa nu poate trăi; și asta nu pentru că ea nu ar putea suporta teama de zi cu zi că iubitul său este în pericol ci pentru că nu ar putea suporta să asiste la degradarea lui morală și psihică (degradare care începuse o dată cu uciderea indirectă a lui Tayyar Dundar și a conflictului de natură morală și etică în care fusese aruncat: pedepsise un infractor dar își încălcase toate principiile după care se ghidase până atunci și care îl defineau). Din această perspectivă lucrurile se văd altfel, sunt de acord cu decizia lui Elif și înțeleg și de ce a plecat fără să spună nimic … pentru că nu era nimic de spus sau de negociat. De această dată scenariul mi s-a părut coerent și interesant.
Când vorbeam de alegere intre dragoste și carieră mă refeream la o situație limită în care orice ai alege presupune să renunți la ceva foarte important pentru tine. În povestea ta nu e nicio alegere de făcut, nici macar ipotetică, deoarece, din cate înțeleg, meseria comisarului tău nu-ți crează un disconfort major și nu ai avea de ce să-i ceri așa ceva.
De aceea spuneam in acel comentariu că, de regulă, una din cele două, cariera și dragostea, atârnă mai greu și atunci, dacă nu te lași orbit de orgoliu („de ce să renunț eu și să nu renunți tu?”), alegi pe cea care atârnă mai greu.
Spre exemplificare, am să relatez un astfel de moment din viața mea care este unic, că și al tău sau al oricăreia dintre noi.
Atât eu cât și soțul meu avem meserii in care un post adecvat studiilor se obține prin concursuri grele chiar dacă nu sunt așa de bine remunerate. Amândoi ne iubim profesia pentru care am învățat cât am putut de bine. Eu am prins o conjunctură mai bună și am obținut înaintea lui postul pe care mi l-am dorit (nu degeaba se spune că în viață trebuie sa ai și noroc; s-a nimerit ca la momentul potrivit postul să fie vacant și să nu existe vreun „pilos” care să și-l dorească).
Postul pe care și-l dorea el a apărut (adică a fost scos la concurs) la un an după ce ne-am căsătorit. Numai că era într-o localitate destul de îndepărtată la care naveta ar fi fost un chin și pe care amândoi am scos-o din discuție. Alegerea pe care urma să o facem era: rămâneam acolo unde eram și unde eu aveam cel mai bun job pe care l-aș fi putut avea (inclusiv locuință, părinți) dar unde el ar mai fi așteptat ani buni pentru a obține ceea ce își dorea sau plecam in altă localitate unde el ar fi obținut jobul visat dar în care eu ar fi trebuit să iau totul de la capăt, să aștept un concurs, o șansă pe care aș fi putut să n-o mai am, și în care, oricum, un job așa bun ca cel pe care-l aveam nici nu exista. Din această perspectivă alegerea era grea. Realitatea este că totul depinde de felul de a fi a celor doi și de dorința lor de a fi împreună. Mi-am dat seama imediat cât de important era pentru el acel job, ce frustrare ar fi simțit dacă nu ar fi avut șansa de a lupta pentru el … și am renunțat eu. Am simțit că m-aș putea adapta mai ușor la o situație de incertitudine care ar fi putut dura câțiva ani, că aș putea accepta un job care nu era la nivelul celui pe care l-aș fi pierdut fără a face din asta o tragedie (mi-au plăcut întotdeauna experientele noi și sunt capabilă să găsesc ceva interesant in orice ocupație, oricare ar fi ea … așa suntem noi gemenii, se spune că suntem superficiali datorită faptului că putem trece de la o activitate (relație?) la alta fără prea multe regrete – tocmai pentru că ne adaptăm ușor; adevărul este însă că trecerea o facem numai dacă suntem obligați de împrejurări). Nu am făcut un capăt de țară din faptul că eu am renunțat, mi-am susținut cât am putut soțul care a învățat cu încrâncenare pentru acel concurs.
Ce s-a întâmplat? Nu a reușit … nici nu are importanță din ce motiv. Noi am rămas în localitatea in care eram, eu am același job in care am fost întotdeauna fericită iar el are un job in specialitatea lui, nu la fel că cel pe care și l-a dorit dar pe care l-a acceptat și în care a găsit, în timp, satisfactii profesionale. Dar niciodată nu și-a pus problema „ce-ar fi fost dacă?” pentru că șansa a avut-o. Că nu a reușit … așa a fost să fie! A fost supărat o scurtă perioadă de timp (am avut eu grijă să fie cât mai scurtă 😘) și apoi viața noastră a fost fericită. Mă întreb, ce s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi renunțat iar el nu s-ar fi dus deloc la concurs? Relația noastră ar fi fost la fel sau dezamăgirea, frustrarea lui ar fi deteriorat-o? (cum vă spuneam el nu se adaptează ușor la situații noi, se atașează puternic de o idee și nu se lasă până nu o duce la capăt).
Important în toată această poveste este că, niciodată, dar niciodată, n-am luat în calcul posibilitatea de a ne despărți … nici măcar în spațiu.
ApreciazăApreciază
,,…am atât de multe lucruri de spus: despre dragoste și carieră, despre superba declarație a lui Omer referitoare la ce înseamnă să întâlnești omul nepotrivit la momentul potrivit sau omul potrivit la momentul nepotrivit,,( asa ai incheiat tu, Maria, comentariul tau )
Draga Maria,
am zambit un pic…imi place sa te citesc si sunt sigura ca nu doar mie…
Am revazut filmul de cateva ori,,,,pentru cuvintele din spatele cuvintelor, pentru gesturile lor, pentru privirile lor, pentru ridicatul din sprancene sau mai stiu eu ce putea sa mi aduca nou un cuvant sau o tacere….stim prea bine ca si tacerile vorbesc asa de frumos……
Ca sa intelegi de ce iubesc eu acest film , trebuie sa ti povestesc ceva ce eu am trait ,,,,trebuie sa ti povestesc cate ceva despre iubirea dintre mine si Omer al meu , cel real….
Viata bate filmul, asa se spune,,,,sau scenariile sunt uneori , parca, rupte dintr o poveste sau o alta….
Asa cum am mai spus, imi plac filmele artistice, mai ales cele vazute la cinematograf…
Nu cred ca se compara ceva cu atmosfera de acolo, cu ecranul, cu sentimentul pe care numai un asemenea film ti l poate da…
Vorbesc despre mine, nu inseamna ca trebuie sa ne placa tuturor aceleasi lucruri….
….L am cunoscut pe Omer al meu ( o sa ramana acest nume aici, e mai bine asa !), cand nu implinisem inca 18 ani, eu eram in ultimul an de liceu ( la MF3 – Bastilia liceelor din capitala , la vremea aceea) , iar el era student in anul 2 la Informatica )…..nu ne am cunoscut intamplator ci la aniversarea unui prieten comun….
Eram doi copii atat de frumosi….
Prietenul nostru a insistat atat de mult sa mi l prezinte, spunandu mi ca e sigur ca numai eu il pot imblanzi pe Omer cel aprig la manie, astfel incat ne si vedea casatoriti si cu vreo 5 copii impreuna,,,,
Eu eram cea potolita si studioasa si olimpica la literatura….si la matematica, desigur, ca doar eram la un liceu de matematica,,,,,
Omer era brici la informatica si fizica,,,,,
Ne placea la amandoi sa citim,,,,,si uite asa, incet incet, ne am apropiat….eu ii faceam dizertatiile la filozofie, el ma ajuta la fizica,,,,comentam ore intregi cartile citite parca in acelasi timp, eu ii dadeam cartile care mie mi placeau si invers,,,,
Totusi, desi studios , era un rebel si un justitiar prin firea lui si mai existau si episoade in care ma trezeam cu el la mine lovit la vreun ochi sau cu vreo spranceana julita….
Ma suna in fiecare zi, nu ma saluta, incepea cu ,,,- Esti bine ?,, ,,,,apoi imi povestea el ce avea el chef…nu l contraziceam, nu l repezeam, nu ma suparam,,,,
Avea gesturile lui tipice, care ma cucereai de fiecare data ( scotea o floare de pe sub camasa, sau imi saruta mana , sau ochii, sau era extrem de atent, imi intindea mereu mana cand urcam o treapta sau in tramvai sau mai stiu eu ce trebuia sa ocolim in plimbarile noastre…
Incet incet, m am idragostit de el,,,,,nu discutam despre relatia noastra, si niciodata despre dragoste,,,,o singura data mi a spus ca vrea sa fie un om de cariera, ca are timp pt iubire mai tarziu,,,nu i am spus nimic, oricum, eu nu prea ii spuneam nimic, mai mult il ascultam,,,,,imi spunea ca ii este bine cu mine, ca se simte in siguranta cu mine si ca ii sunt cea mai buna prietena,,,imi spunea ca orice s ar intampla in viata noastra , el imi va fi alaturi, ca prieten si ca pot avea deplina incredere in el intotdeauna, ca nu va trada piretenia noastra…
Cand ne am cunoscut, fuma, ca orice tanar rebel si care se vrea cool,,,,
Nu i am spus niciodata sa nu mai fumeze, dar , incet , incet, pentru ca eu nu fumam si ma deranja mirosul lui , fiind mai mereu impreuna, s a lasat de fumat,,,,din viciul lui , ramasese doar bricheta pe care o tacanea de ma innebunea spunandu mi, mereu, ca asa se concentreaza el…
O zi cu Omer al meu era plina de neprevazut….daca mergeam la un suc cu prietenii, stia ce mi place si comanda el in locul meu,,,,daca mergeam la un film, il alegea el ( dar intotdeauna unde mi ar fi placut si mie, dar, fara sa i spun vreodata ca mi ar placea sa,,,,), trebuia sa facem numai cum vrea el, ,,,,,totusi ma surprindea placut, foarte placut ca aveam aceleasi gusturi si nu ne plictiseam impreuna,,,,dansam minunat impreuna si mergeam peste tot unde se dansa, fiind protagonistii ringurilor de dans,,,,eram de nedespartit ,,,,eram ,,,siamezii,, asa ne spuneau prietenii,,,,
Dupa vreo 4 ani impeuna, in care eu eram indragostita deja de el, i am marturisit ca l iubesc si n am cum sa mi mai ascund asta…. aproape ca terminasem si eu facultatea….el mi a spus ca e incantat de iubirea mea, dar nu e reciproca,,,lui ii este bine cu mine si atat,,,,e fericit ca l iubesc si atat….
Si am pus punct,,,,,desi tot sufletul meu plangea si viata mea s a dat peste cap total …..am pus punct….
Atunci cand i am spus ca l iubesc definitiv si irevocabil , i am spus ca il inteleg ca nu stie ce simte pentru mine si ca trebuie sa l eliberez de dragostea mea , daca asta ii face lui rau , dar sa nu uite ca va veni o zi cand ma va cere de sotie, si atunci sa o faca cu un inel impletit din doua fire de iarba,,,,ca nu mi plac bijuteriile si el stia deja asta…( citisem asta intr un fenomenal roman al lui Radu Tudoran si mi placuse ideea )
Bineinteles a protestat, el se simtea bine cu mine, dar nu recunostea ca prietenia noastra este deja iubire,,,,
Am citit undeva ca intre prietenie si dragoste exista un pas sau o prapastie,,,,,exact in punctul asta ajunsesem noi,,,,faceam pasul sau ajungeam in prapastie,,,,
Si pentru ca a fost evaziv,,,,,am pus punct,,,am fugit,,,,
Si am fugit la propriu, plecand o perioada in Franta,,,,,primul meu job,,,
Da, bineinteles ca a incercat sa ma gaseasca,,,,dar nu a reusit,,,,am si acum scrisorile lui , din care as avea material nu pentru o carte ci pentru vreo trei carti…
Dar am fost extrem de consecventa in decizia mea…..
Ba, chiar am incercat sa l uit, acceptand sa fiu iubita de barbati minunati si care mi au marcat existenta sau cariera si care mi ar fi pus si lumea la picioare numai sa spun DA….
Dar ,,,nu era el, nu era nimeni ca Omer al meu cel rebel, cel caruia ii sarea imediat tandara daca nu era dreptate sau justitie in jur,,,,
Pe scurt , au trecut asa inca vreo 4 sau 5 ani,,,,si mi am continuat cariera in tara , punandu ma strasnic pe picioarele mele , in afacerea mea, in rostul meu, in viata mea cea de toate zilele…
Nu l am cautat niciodata, ba , chiar am refuzat sa mi se spuna cumva ceva despre el,,,,ca e bine sau nu, ca e singur sau nu, etc,,,,am refuzat orice informatie depre el…..
Si intr o zi, prietenul meu , cel ce era si prietenul lui, m a invitat la un suc,,,,n am banuit o secunda ca va punea la cale intalnirea noastra, pentru a doua oara in viata noastra…
Prietenul, de acum casatorit si cu copii, ma invita sa ne plimbam cu juniorul lui prin parc si sa mai depanam amintiri la un suc,,,,habar nu aveam ce ma asteapta….
Nici Omer nu stia nimic, si pe el l a pacalitl la fel,,,,el deja renuntase la ideea de a ma mai gasi si de a mai incerca macar….intelesese ca nu l am iertat,,,,spera doar intr o minune,,,,
Ideea a fost ca pe masura ce ma apropiam de locul intalnirii, inima a inceput sa mi bata foarte tare, intr un fel pe care nu l puteam intelege,,,,si la cativa pasi de masa la care era doar el, am auzit mai intai bricheta tacanind in mana lui, in gestul pe care l auzeam si n visele mele….
Ne am reintalnit si,,,,totul e istorie,,,,
Imi spune mereu, ca, desi eu m am indragostit prima de el, el ma iubeste cu mult
mai profund si mai mult,,,,
Nu s a schimbat, pentru ca oamenii nu se schimba in esenta lor ,,,,e la fel de indragostit de meseria lui ( comisar deja cu state vechi si extrem de apreciat in ceea ce face ) , tacane la fel de mult bricheta nelipsita din mana lui , la fel de justitiar si rebel, imi spune si cum imi spunea si in adolescenta ,,Domnita ,, ,,,asta vine de la Ana, Anita, Domnita,,,,,era alintul lui preferat….face numai ce vrea el, dar tine cont mereu si de dorintele mele,,,,,daca nu i convine lui ceea ce vreau sa spun, ma opreste imediat cu un sarut, oriunde am fi,,,,comentam cartile de oameni adulti de acum, amintindu ne de cele ale adolescentei noastre impreuna
, , , e la fel de impulsiv si il temperez doar eu cu cuvinte mestesugit alese ….
Ne am mai suparat si am mai fost asa, perioade scurte de timp, dar ne am revenit repede,,,,
Nu incerc sa l schimb, asa cum n am incercat niciodata,,,,il iubesc asa cum e el, cu bune si cu rele , pentru ca dragostea nu poate fi decat neconditionata.
Iubesti neconditionat sau nu iubesti deloc…
Ce s ar fi intamplat daca nu ne regaseam ? El zice ca ne regaseam cu siguranta intr un fel sau altul…
Si eu, si el, credem in destin,,,,
Am vazut impreuna filmul , pentru ca el este Omer cel real Omer cel din film,,,,cu acel Hmmmmm si ridicat din sprancene , cu tacanelile lui de bricheta, cu impulsivitatile lui si cu nebuniile lui,,,,
Eu am fost , recunosc, exilata de mine insami, pentru ca nu concepeam sa traiesc langa un om care sa accepte ca il iubesc si sa nu recunoasca ca prietenia pe care o simte pentru mine este de fapt iubire,,,,
Se spune ca e bine sa te casatoresti numai daca partenerul iti este foarte bun prieten, daca razi cu el si daca ii intelegi tacerile….
Noi le am depasit pe toate , si , asa cum am spus deja, suntem de acum, impreuna , la bine si la greu, pana ce moartea ne va desparti,,,,( cred cu tarie ca este destinul meu )…
Nu am sa indraznesc vreodata sa i impun sa renunte la meserie pentru dragoste,,,,pentru mine,,,,
Recunosc ca am alungat de laga mine barbati care , poate , mi ar fi oferit o viata frumoasa , dar,,,,,nu am putut face asta fara ca eu sa i iubesc cu adevarat si la fel de profund ca pe Omer al meu….
Unde dragoste nu e, nimic nu e….
ApreciazăApreciază
Thank you, thank you, thank you …
Mi-ați făcut o bucurie cu traducerea interviului. Văzusem filmulețul dar, așa cum am mai spus, nu pricep o iotă (să știți că am căutat … iotă în limba turcă se spune yota; se pare însă că vine din limba greacă). Există și unele avantaje atunci când nu înțelegi ce se spune … poți urmări mimica feței, limbajul trupului, intonația vocii pentru că nu „te fură” cuvântul spus.
În toate imaginile cu Engin de la lansarea cărții și până acum am văzut un om fericit … așa cum nu l-am văzut la galele filmelor sale. Mi-aduc aminte că cineva spunea pe aici că are o privire stranie, ciudată (nu rețin exact). Cine știe ce imagine, din ce film a creat această impresie. Dar în acest filmuleț cu interviul de la gală eu văd un adult care este neașteptat de copilăros și o face cu atâta naturalețe și dezinvoltură. Privirea și zâmbetul sau râsul lui sunt cele pe care le vezi la un copil pe care-l lauzi pentru ceva ce a făcut și nu are nicio legătură cu notorietatea, prestigiul, beneficiile materiale sau orice alte interese meschine. Este atâta inocență și candoare în atitudinea acestui om încât poți spune multe dar nu că este straniu, ciudat, înfricoșător, etc. Părerea mea este că scrisul îl face mai fericit decât actoria și asta nu are nicio legătură cu cât de bine scrie sau cât de bine joacă. De scris scrie ce vrea și cum vrea pe când atunci când joacă în filme este supus la tot felul de constrângeri (ca-n orice meserie).
Comentam mai de mult că, probabil, în poveștile sale se găsește o parte din ceea ce a trăit el însuși sau o parte din el însuși chiar dacă întâmplările nu au fost reale; că ne dezvăluie cu seninătate și sinceritate „scheletele din dulap”: ceva ce ar fi trebuit să facă și nu a făcut, sau nu trebuia să facă și totuși a făcut, un gând, o vorbă, un gest sau o intenție cu care nu se mândrește, o poveste cu “ce-ar fi fost dacă?” … Toți ascundem schelete în dulap dar cu cât le scoatem mai repede la lumină cu atât suntem mai fericiți. Altfel riscăm ca dulapul să devină neîncăpător, să cadă peste noi și să ne strivească. Cum le scoatem la lumină … asta depinde de fiecare; Engin a găsit această soluție și se pare că asta l-a făcut fericit (o dată scos la lumină scheletul nu mai este la fel de înfricoșător, te obișnuiești cu el, chiar te distrezi pe seama lui, și, cu timpul, uiți de tot de el).
Știți că Engin nu prea participă la evenimentele mondene (cum sunt galele; participă la cele în care este protagonist, adică acolo unde este nevoit să o facă). Sigur, a venit pentru Farah Abdullah împreună cu care a făcut acea emisiune de care ne spunea dna Guler (am văzut-o și pe aceea … tot fără a pricepe nimic) și de care, probabil, îl leagă o caldă prietenie. Numai că el are mai mulți prieteni și astfel de concesii nu prea a făcut. Eu cred că o face acum pentru că este … fericit.
Mă uitam la ținuta lui Engin … e clar că nu are nicio treabă cu moda și că eleganța vestimentară nu este una dintre prioritățile lui (noroc că-i frumușel și-i stă bine oricum). Nu știu câte dintre voi sunteți mame de băieți și înțeleg ce înseamnă să-ți iei copilul și să mergi la o sindrofie cu el (ca să te mândrești ce frumos și deștept e, cât de mult a crescut, etc); ce lupte grele se duc ca să îmbrace acel costum pe care l-ai cumpărat acum un an și nu l-a purtat niciodată, oricum peste un an va fi prea mic: „iau cămașa dar nici să nu aud de pantalonii de stofă, rămân cu blugii; iau sacoul dar nici să nu te gândești la cravată sau papion”. Apoi stai și te minunezi cum stă cu ceasurile în fața oglinzii ca să-și aranjeze „creasta”! Așa și cu Engin … numai că băiatul de care vorbesc are 12 ani (nu e nimic peiorativ – completează doar imaginea unui om care iubește tot ceea ce ține de copilărie).
Anna2 am citit comentariul tău … îl așteptam (povestea ta cu pisicuța e superbă și seamănă așa bine cu povestea lui Engin) …am atât de multe lucruri de spus: despre dragoste și carieră, despre superba declarație a lui Omer referitoare la ce înseamnă să întâlnești omul nepotrivit la momentul potrivit sau omul potrivit la momentul nepotrivit. Mâinile mele nu pot ține ritmul cu ceea ce aș spune iar ceea ce aș spune nu poate acoperi ce gândesc. Revin zilele următoare…
ApreciazăApreciază
Engin Akyrek un actor de mare valoare il cunosc din filmul Dragoste infinita unde a jucat cu Tuba o actrita de mare valoare.
ApreciazăApreciază
La multi ani , tuturor celor ce poarta sfantul nume Nicolae !
Sper ca fiecare ghetuta a fost plina cu daruri de la Mos Nicolae cel darnic si bun !
Urmaresc blogul si nu mi permit sa comentez de fiecare data, tocmai pentru ca nu am timp nici de filme , nici de seriale , nici de actori….
Am tot vorbit despre singurul serial turcesc pe care l am vazut cap coada, pe nerasuflate , cu Engin A . in rolul principal , si anume Kara Para Ask….motive subiective, desigur, povestite odata aici….
Te urmaresc cu mare drag , Maria, pe tine si traducerile tale , mai ales ca am descoperit ca suntem pe aceeasi lungime de unda.
Am citit povestea despre Sefa si chiar mi a placut.
Am si eu o mica istorie legata de o pisicuta.
Recunosc, rusinata, nu mi plac pisicile, cred ca sunt cam rele ,,,,
Cu multi ani in urma, intr o alta viata as putea spune, am primit de la un fost iubit o pisicuta mica si alba,,,,un ghemotoc de matase , alb si moale ca zapada,,,,,
Nici atunci nu mi placeau pisicile, dar imi placea El, asa ca, am facut in inima mea un compromis, incercand sa o plac pe Belle, pisicuta primita in dar.
S a gandit el atunci ca , daca tot stau la curte, are loc si pisicuta mea sub vreo tufa de trandafiri din gradina mea minunata si permanent inflorita….alaturi de alte 2 pisicute de prin vecini si care si facusera un obicei din a se relaxa la mine in gradina….
N am comentat prea mult, incercand sa i fac pe plac atat lui dar si frumoasei Belle, venita din lumea ei pisiceasca si simandicoasa, fiind o pisicuta cu pedigri ( nu ma intrebati ca nu mai stiu amanunte ,,,,)…..
Am primit o pe Belle in casa mea la inceputului unei ierni geroase si, pentru ca mi era mila sa o las peste zi afara, o lasam in casa atunci cand eram la birou.
Munceam si atunci, ca si acum, foarte mult, plecam dimineata de acasa si ma intorceam seara tarziu.
Numai ca, frumoasa Belle, devenita stapana de peste zi a casei, de suparare ca statea singura si nu se juca nimeni cu ea, rascolea to, rodea tot, distrugea tot…..
ii lasam noi mancare si apa, dar ,,,,nu e de ajuns pentru niciun suflet de pe lumea asta, care se vrea, in primul rand iubit,,,,,
Seara eram prea obositi pentru rasfat pisicesc si ,,,,uite asa,,,,,Belle a inceput sa ne urasca si sa fie din ce in ce mai rea,,,,,
Pana intr o seara, cand, n am mai suportat si ne am burzuluit una la cealalta, eu pentru ca mi distrusese tocul de la pentofii mei cei noi , ea, pentru ca nu o rasfatam atat cat isi dorea…..
Si am pus o frumos intr un cosulet, i am pus o funda rosie la gat si am daruit o unei fetite din vecini, indragostita de pisicute si de Belle pe care o stia si o placea tare mult….
Si …linistea a revenit in casa si lucurile au intrat in normal….
O revedeam pe Belle cea nazdravana, , , in compania altor surate ale aceleiasi micute stapane,,,,
Dar si la mine, sub vreo tufa de trandafiri, vara, mijindu si ochii sticlosi cand simtea ca ma apropii, intr un fel de a mi spune ,,,,na, ca nu poti scapa de mine asa cum vei tu !,,,,,
Anii au trecut, fetita cu pisicute nu mai este la mine pe strada, s a mutat cu feline cu tot,,,,
Recunosc, cu mana pe inima, ca , de cate ori vad un ghem alb si pufos de blana, o revad pe Belle cea rautacioasa dar extrem de frumoasa,,,,
Referitor la povestirile lui Engin, astept traducerile tale, Maria, felicitandu te, inca odata pentru stradania de a le impartasi cu noi, aici.
Stiu ca turcii venereaza pisicile, nu stiu prea multe despre asta, poate , daca stie cineva , ne va spune si noua.
Referitor la filme , recunosc ca nu am timp sa vizionez, preferam sa evadam din cotidian, in locuri minunate si magice, in fiecare clipa libera pe care o avem , asa cum am facut zilele acestea , de aceea am citit abia acum povestea tradusa de tine, Maria….
…Prefer o carte unui film,,,,
…Iar filmele….
…Prefer filmele artistice, mai ales cele in care este transpusa o poveste reala….
Mi ar placea sa vad ultimul film al lui Engin, ,,O alta posibilitate,, , inteleg ca prin februarie va aparea pe ecrane in Turcia….
Mi ar placea sa vad,,,Campionul,,, filmul lansat aseara .
Frumosi toti cei prezenti la lansare, ce pacat ca nu i cunosc , ca sa pot comenta despre activitatea lor ….
Da, Maria, si eu m am gandit la faza cu plecarea lui Elif din KPA, cand Omer a spus ,, a plecat si m a lasat ca pe un pisoi in spatele usii,,….
Nu stiu cand a fost scris povestea, dar fraza asta din film, imi suna exact ca si in poveste ,,,,a plecat si mi a lasat pisoiul , nu doar ca si amintire a lucrurilor traite in comun, dar si ca rost de intoarcere in cazul in care i o fi dor,,…..si finalul este unul previzibil pentru toate povestirile lui ,,,,lasa loc de o multime de interpretari, fiecare cititor punandu si amprenta personala asupra unui final imaginar , dar si imaginat de cel ce citeste….
Bravo, Engin, bravo ,Maria pentru traducere, astept cu drag urmatoarea poveste….
Am scris aici, fiind vorba tot despre Engin, n am vrut sa ma intorc atat de mult in urma….
Am mai vazut un comentariu al tau , legat de un cuplu indragit vad de multa lume….nu i cunosc, nu i am vazut ,,,,,
Am citit despre parerea ta legata de dragostea care, la un moment dat te obliga sa iei decizii clare de viata , asa cum a fost in ultimul episod din KPA….( ma intorc mereu la el fiind singurul vizionat cap coada – repet, scuze !),,,,
E greu sa iei o astfel de decizie, nu stiu daca in viata reala, cineva care pune mult suflet in ceea ce face poate renunta la meserie pentru iubire …..in general te astepti ca o femeie sa faca asta, urmandu si sotul,,,,in film se vrea a se intelege ca si o femeie poate aduce un barbat langa ea, urmata fiind de cel ce o iubeste , pana la capat….
Am citit odata undeva ca ,, ,O femeie poate pastra un barbat numai cu o conditie – sa l iubeasca . Numai dragostea poate inventa mijloace de convingere,,
Nu stiu daca in viata reala, Omer, comisarul pasionat de meseria lui , chiar ar fi renuntat pentru a o urma pe Elif….
Stiu ca eu nu as fi in stare sa i cer sotului meu un astfel de sacrificiu,,,,asa cum nici mie nu mi ar placea sa mi conditioneze cumva activitatea profesionala ….
Hmmmmmmmmm ……
Greu de raspuns……
Imi place ca Engin nu se repede sa apara pe ecran doar de dragul de a face un film,,,,citeste tot ce i se propune si va face, cred eu, alegerea cea mai inteleapta si va accepta scenariul in care crede cu adevarat….
Inteleg ca este un actor foarte serios si bine cotat de lumea intreaga a filmului.
Si ca este un bun prieten , dincolo de a fi un bun partener pentru colegii si colegele de platou….
Am vazut ca draga de Tuba B a fost aseara la o alta gala , a altui film….
Mi ar placea sa i mai vad impreuna intr un alt film,,,,
Cred ca nu sunt singura….tare mult mi au placut impreuna….
Va doresc o seara de Sf. Nicolae absolut magica !
ApreciazăApreciază
….ceva se intampla si nu stiu ce….nu reusesc sa trimit ideea ….
deci , reiau….
Intrebat despre identitatea de scriitor, acesta a spus:
,,Am scris nu pentru a avea o identitate de scriitor, ci pentru a scrie, a impartasi cate ceva…
ApreciazăApreciază
Iata raspunsul lui Engin …
<
,,,,ma saboteaza tehnologia….scuzele mele!!!
ApreciazăApreciază
Hmmmmm…..am uitat o idee….
Exact ce spuneam intr o alta discutie, a noastra, Maria, iata raspunsul lui Engin…
<>
Ce zici ?
Eu zic ca ne putem considera fane adevarate,,,,,nu i asa ???
ApreciazăApreciază
La multi ani , tuturor celor ce poarta sfantul nume Nicolae !
Sper ca fiecare ghetuta a fost plina cu daruri de la Mos Nicolae cel darnic si bun !
Urmaresc blogul si nu mi permit sa comentez de fiecare data, tocmai pentru ca nu am timp nici de filme , nici de seriale , nici de actori….
Am tot vorbit despre singurul serial turcesc pe care l am vazut cap coada, pe nerasuflate , cu Engin A . in rolul principal , si anume Kara Para Ask….motive subiective, desigur, povestite odata aici….
Te urmaresc cu mare drag , Maria, pe tine si traducerile tale , mai ales ca am descoperit ca suntem pe aceeasi lungime de unda.
Am citit povestea despre Sefa si chiar mi a placut.
Am si eu o mica istorie legata de o pisicuta.
Recunosc, rusinata, nu mi plac pisicile, cred ca sunt cam rele ,,,,
Cu multi ani in urma, intr o alta viata as putea spune, am primit de la un fost iubit o pisicuta mica si alba,,,,un ghemotoc de matase , alb si moale ca zapada,,,,,
Nici atunci nu mi placeau pisicile, dar imi placea El, asa ca, am facut in inima mea un compromis, incercand sa o plac pe Belle, pisicuta primita in dar.
S a gandit el atunci ca , daca tot stau la curte, are loc si pisicuta mea sub vreo tufa de trandafiri din gradina mea minunata si permanent inflorita….alaturi de alte 2 pisicute de prin vecini si care si facusera un obicei din a se relaxa la mine in gradina….
N am comentat prea mult, incercand sa i fac pe plac atat lui dar si frumoasei Belle, venita din lumea ei pisiceasca si simandicoasa, fiind o pisicuta cu pedigri ( nu ma intrebati ca nu mai stiu amanunte ,,,,)…..
Am primit o pe Belle in casa mea la inceputului unei ierni geroase si, pentru ca mi era mila sa o las peste zi afara, o lasam in casa atunci cand eram la birou.
Munceam si atunci, ca si acum, foarte mult, plecam dimineata de acasa si ma intorceam seara tarziu.
Numai ca, frumoasa Belle, devenita stapana de peste zi a casei, de suparare ca statea singura si nu se juca nimeni cu ea, rascolea to, rodea tot, distrugea tot…..
ii lasam noi mancare si apa, dar ,,,,nu e de ajuns pentru niciun suflet de pe lumea asta, care se vrea, in primul rand iubit,,,,,
Seara eram prea obositi pentru rasfat pisicesc si ,,,,uite asa,,,,,Belle a inceput sa ne urasca si sa fie din ce in ce mai rea,,,,,
Pana intr o seara, cand, n am mai suportat si ne am burzuluit una la cealalta, eu pentru ca mi distrusese tocul de la pentofii mei cei noi , ea, pentru ca nu o rasfatam atat cat isi dorea…..
Si am pus o frumos intr un cosulet, i am pus o funda rosie la gat si am daruit o unei fetite din vecini, indragostita de pisicute si de Belle pe care o stia si o placea tare mult….
Si …linistea a revenit in casa si lucurile au intrat in normal….
O revedeam pe Belle cea nazdravana, , , in compania altor surate ale aceleiasi micute stapane,,,,
Dar si la mine, sub vreo tufa de trandafiri, vara, mijindu si ochii sticlosi cand simtea ca ma apropii, intr un fel de a mi spune ,,,,na, ca nu poti scapa de mine asa cum vei tu !,,,,,
Anii au trecut, fetita cu pisicute nu mai este la mine pe strada, s a mutat cu feline cu tot,,,,
Recunosc, cu mana pe inima, ca , de cate ori vad un ghem alb si pufos de blana, o revad pe Belle cea rautacioasa dar extrem de frumoasa,,,,
Referitor la povestirile lui Engin, astept traducerile tale, Maria, felicitandu te, inca odata pentru stradania de a le impartasi cu noi, aici.
Stiu ca turcii venereaza pisicile, nu stiu prea multe despre asta, poate , daca stie cineva , ne va spune si noua.
Referitor la filme , recunosc ca nu am timp sa vizionez, preferam sa evadam din cotidian, in locuri minunate si magice, in fiecare clipa libera pe care o avem , asa cum am facut zilele acestea , de aceea am citit abia acum povestea tradusa de tine, Maria….
…Prefer o carte unui film,,,,
…Iar filmele….
…Prefer filmele artistice, mai ales cele in care este transpusa o poveste reala….
Mi ar placea sa vad ultimul film al lui Engin, <> , inteleg ca prin februarie va aparea pe ecrane in Turcia….
Mi ar placea sa vad <>, filmul lansat aseara .
Frumosi toti cei prezenti la lansare, ce pacat ca nu i cunosc , ca sa pot comenta despre activitatea lor ….
Da, Maria, si eu m am gandit la faza cu plecarea lui Elif din KPA, cand Omer a spus ,,<>….
Nu stiu cand a fost scris povestea, dar fraza asta din film, imi suna exact ca si in poveste ,,,,<>…..si finalul este unul previzibil pentru toate povestirile lui ,,,,lasa loc de o multime de interpretari, fiecare cititor punandu si amprenta personala asupra unui final imaginar , dar si imaginat de cel ce citeste….
Bravo, Engin, bravo ,Maria pentru traducere, astept cu drag urmatoarea poveste….
Am scris aici, fiind vorba tot despre Engin, n am vrut sa ma intorc atat de mult in urma….
Am mai vazut un comentariu al tau , legat de un cuplu indragit vad de multa lume….nu i cunosc, nu i am vazut ,,,,,
Am citit despre parerea ta legata de dragostea care, la un moment dat te obliga sa iei decizii clare de viata , asa cum a fost in ultimul episod din KPA….( ma intorc mereu la el fiind singurul vizionat cap coada – repet, scuze !),,,,
E greu sa iei o astfel de decizie, nu stiu daca in viata reala, cineva care pune mult suflet in ceea ce face poate renunta la meserie pentru iubire …..in general te astepti ca o femeie sa faca asta, urmandu si sotul,,,,in film se vrea a se intelege ca si o femeie poate aduce un barbat langa ea, urmata fiind de cel ce o iubeste , pana la capat….
Am citit odata undeva ca ,, ,<>
Nu stiu daca in viata reala, Omer, comisarul pasionat de meseria lui , chiar ar fi renuntat pentru a o urma pe Elif….
Stiu ca eu nu as fi in stare sa i cer sotului meu un astfel de sacrificiu,,,,asa cum nici mie nu mi ar placea sa mi conditioneze cumva activitatea profesionala ….
Hmmmmmmmmm ……
Greu de raspuns……
Imi place ca Engin nu se repede sa apara pe ecran doar de dragul de a face un film,,,,citeste tot ce i se propune si va face, cred eu, alegerea cea mai inteleapta si va accepta scenariul in care crede cu adevarat….
Inteleg ca este un actor foarte serios si bine cotat de lumea intreaga a filmului.
Si ca este un bun prieten , dincolo de a fi un bun partener pentru colegii si colegele de platou….
Am vazut ca draga de Tuba B a fost aseara la o alta gala , a altui film….
Mi ar placea sa i mai vad impreuna intr un alt film,,,,
Cred ca nu sunt singura….tare mult mi au placut impreuna….
Va doresc o seara de Sf. Nicolae absolut magica !
ApreciazăApreciat de 1 persoană